Ce bine m-as simti sa fiu culoare ..un sarut pe curcubeul tau ,
Ce bine mi-ar fi sa fiu ..mica..mica ,de dimineata pana-n zori ,
Precum acele lucruri pe care tu le porti cu tine..mereu si pretutindeni ,
Neobservata m-as aseza ..m-as ghemui ..m-as inrama in partea stanga
A ferestrei tale..
Din dragoste eu ferestra o inchid ..oblonul il cobor si clanta o inchid ,
Ascultandu-ti muzica incep sa iti citesc...Sa nu ma parasesti.. din carte..!
Sa nu ma parasesti..Iubire..incepe acea poveste ,
Lasa-ma sa ma ascund in calda ta speranta ,
Sa ma acopar de vocea ta -perdea nocturna ,
Si lasa-ma sa te asez in cantec de uitare in mine..in cantec de somn,de rasarituri ,
de cer ascuns in zbor de fluturi albi,
Sa te asez in ierni cu albastre pagini si veri ninse cu frunze dezgolite ,
Sa te ascund in vals si stropi de ploaie pe ritmul lui Chopin!
Cand noaptea iti va fi pictata de licuricii - stele ,
Iti voi alerga cu sufletul prin piele ..pulsand de al tau dor ,
De fericire..voi curge lin prin sangele si corpul tau si iti voi canta iubirea mea ,
Intr-o balada ..la ureche !
Te voi veghea cand dormi ,Iubire !
Iti voi asterne vise dulci ,
In zambete si somnoraoasele culori,
Din visul meu ce deseori tresare ,obosit ,de asteptare ..de dorul tau![/b][/i]
Subiect: Poveste inramata (Citit de 2027 ori)