Heyy
Sunt o noua membra a acestui site, si mi-ar face mare placere daca mi-ati citi topicul si v-ati da cu parerea. La recomandarea unui prieten, am citit subiectul unei fete, care mi-a placut foarte mult cum isi relateaza propriile trairi, si mi-am zis, de ce sa nu postez si eu? Sunt deja membra a unui blog, imi place foarte mult sa scriu, aceasta este o forma de a ma si descarca, dar de ce sa nu fiu si pe acest site? Mi-ar place sa abordez impreuna cu voi subiecte interesante si de ce nu, sa ne cunoastem.
Povestea mea de viata nu e una lunga, nu am nici varsta necesara sa ma numesc un adult...nici majora nu sunt, dar mai cresc eu un an si o sa fiu in randul vostru, dar cred ca este asemenatoare multora dintre voi. Sunt membra a unei familii numeroase, am doi frati mai mari, parintii si bunicii; din pacate bunicul meu a murit acum 3 ani, si incet, incet se restrange numarul persoanelor in casa. Fratii mei au pornit pe un drum, cel al maturitatii, al responsabilitatii, si de ce nu al dragostei, caci ea se iveste la orice pas. Iar eu, mezina casei, ma lupt alaturi de parintii mei cu problemele de zi cu zi, care uneori ne dau dureri de cap, insa mereu gasim solutia salvatoare, si uite asa trecem peste toate impreuna.
Pana acum nu am avut multe povesti de dragoste; pot sa spun ca inca nu am cunoscut iubirea pe deplin, dar odata o sa se intample sa ma indragostesc nebuneste de o persoana, insa vad ca se lasa asteptata. Prima mea relatie s-a dovedit a fi satisfacatoare, nu am stat mult cu acel baiat, intrucat el cauta altceva si eu altceva; fiind in primul an de liceu nu stiam multe, insa am avut puterea sa trec peste. La scurt timp, dintr-o pura intamplare, am intalnit pe cineva pe messenger. Am comunicat cu persoana respectiva foarte mult timp. Am devenit prieteni, si incet incet am inceput sa tin la el, poate prea mult, decat o facea el. Imi placea ca ma intelegea, ca imi dadea sfaturi, care se dovedeau a fi de bun augur, insa la un moment dat s-a stricat ceva; acel ceva ne-a urmarit ceva timp, care a fost presarat cu certuri, neintelegeri, si uite asa am inceput sa nu ne mai respectam unul pe celalalt. Nu am vorbit o buna bucata de timp, pe urma am vorbit din nou. Nu prea am avut ocazia sa ne intalnim, adica nici nu ne-am intalnit, desi am vrut asta din tot sufletul, cand am venit la el, eram certati si nu am avut puterea sa ii spun sa ne intalnim. In acel moment ma simteam daramata din punct de vedere moral, niste probleme personale, si desi i le-am comunicat in prealabil, nu stiu in ce masura le-a inteles, pentru ca disparut acel farmec, acea dorinta de a vorbi unul cu celalalt. Ne-am jignit reciproc, avem amandoi orgoliu, si pur si simplu nu am mai putut comunica.
In prezent, suntem certati din nou, ne-am schimbat amandoi, nu mai avem acea inocenta de care dispuneam la inceput, insa pot sa spun ca imi tremurau degetele cand vorbeam cu el dupa acea perioada de timp. Mi-am zis: oare il iubesc, desi nu ne-am vazut niciodata? Oare se gandeste in aceeasi masura cum ma gandesc eu la el? Ne-am ranit amandoi prea mult ca sa ne dam seama de sentimentele actuale, insa cred ca numai eu iubesc, si el, sa ma considere in continuare doar o prietena; sunt egoista, cand ma gandesc ca atentia lui trebuie atintita numai la mine, dar marturisesc, ca inainte de a ma certa cu el prima oara, nu trecea o zi fara sa vorbesc cel putin 3 ore.
Intre timp, am intalnit o persoana, care ma atragea din punct de vedere fizic, imi placea foarte mult, dar ea, era indragostita de altcineva, si la ora actuala este cu altcineva; incerc sa imi zic mie: oare ar trebui sa ma indrum spre iubirea intelectuala, sau cea fizica? Astept parerea voastra in legatura cu ce v-am povestit, si daca vreti amanunte puteti sa ma intrebati.
Subiect: My story (Citit de 9250 ori)
