Prieteni...?

[goeteri]

Aveți prieteni cu adevărat?
Ați stat s-analizați prezentul?
Verificați întâi de-ați ”up datat”
pe cel ce încă - nu de ieri -  este absentul!?

Trăiți convinși că e la fel,
că din copil, copil rămâne,
îl aveți fără temei drept top model...
Nu știți că-ncetul cu încetul perfidia îl răpune.

Nici ce-n liceu erau, nu mai rămân
așa cum îi simțeai atunci, aproape...
S-au dus la alte școli, pe alt tărâm
și-au luat fără să știi, licența în... infidelitate.

Erați ca unu-n facultate,
totu-împărțind chiar și femei,
aveați proiecte de societate...
Însă pe-atunci, erați toți tineri, tineri, tinerei.

Doar că cinci ani nu-s deajuns,
căci scurtul e imprevizibil;
la suflet, nevăzutu-i  motivația, un moft ascuns,
schimbarea se produce încet, imperceptibil.

Împrăștiați de hărăzire
nu mai aveți niciun control...
Picați în vraja de iubirea
apare de niciunde, sexul zilnic, monogamul monopol.

Comunicarea e defectă,
eteru-i distorsionat,
amic, devine noțiune absentă...
Mesajul, altădată clar, e-acum scurt-circuitat.

Alegerea e o conjunctură
și-i mai perfidă de-un consens...
E interesul doar, măsură;
sinceritatea-i a intrat definitiv pe contrasens.

Vorbești cu cel ce-l crezi aproape
- nici nu gândește ce îi spui -
începe morții să dezgroape
să vadă bine ce ți-a dat și ce-ai de gând să pui...

Nevoile ți le cunoaște,
dar, nu te știe când îi ceri?!?
Te vede doar din an în Paște...
Te vede mâine, dacă poate, astăzi, pentru ieri.

Așa-s prietenii de-o viață,
să-i cumperi, dacă vrei să-i ai.
Căldură n-o să  poți să ai din gheață
și să nu-i ceri, că veșnic n-are... și-i ești ca să-i dai.

Suntem sfârșitul unei ere;
Ce-am învățat de la părinți
S-a dus de mult!  La tot se cere!
Prietenii vi-i căutați?...  Plângeți-vă la sfinți!!!
29.06.2010