"Deseneaza-mi o oaie!
Asa incat am desenat:

El s-a uitat cu luare-aminte, apoi:
- Nu! Aceasta este foarte bolnava. Fa-mi alta !
Am desenat alta:

Prietenul meu a zambit, cu dragalasenie si ingaduinta:
- Numai ca ... vezi si tu ... aceasta nu e oaie, e berbec. are coarne ...
Am facut prin urmare, desenul din nou.

El insa mi l-a dat inapoi, ca si pe cele de mai inainte:
- Aceasta-i prea batrana. Eu vreau o oaie care sa traiasca mult.
Atunci, pierzandu-mi rabdarea, deoarece ma zoream sa ma apuc de demontatul motorului, i-am facut la repezeala desenul urmator:

Si i-am spus, intr-o doara:
- Aceasta este lada! Oaia care-ti trebuie tie se afla inauntru.
Insa am vazut, cu uimire, cum chipul micului meu judecator se lumineaza:
- Chiar asa mi-o si doream! " (Micul Print - Antoine de Saint-Exupery)
Oare mai putem gandi asemenea copiilor? Sau oile noastre nu vor fi niciodata asa cum le vrem, pentru ca ne incapatanam sa le incorsetam in norme si in stereotipuri?