Viata e un film ?

[viulian]

Intr-o sală de cinema privesti ecranul, niciodata nu te uiti in spate sus, dar proiectorul e in spate. Filmul nu este pe ecran, acolo este doar o proiecte de lumini si umbre. Filmul cu adevarat exista doar in spate, dar tu nu privesti niciodata acolo. Si tot acolo este e si proiectorul. Mintea ta este este in spatele tuturor chestiilor, mintea este proiectorul.
Intotdeauna privesti la celalalt de langa tine, dar acela este doar ecranul. Cand esti indragostit, persoana respectiva este frumoasa, fara comparatie. Cand urasti, persoana este cea mai urata, cea mai de nedorit. Dar niciodata nu te gandesti cum o persoana poate fi si frumoasa, dar si urata in acelasi timp.
[...]

Am gasit citatul de mai jos intr-un fragment de Osho, si m-am hotarat sa il traduc caci mi s-a parut foarte fain.

"In a cinema hall, you look at the screen, you never look at the back - the projector is at the back. The film is not there really on the screen; it is just a projection of shadow and light. The film exists just at the back, but you never look at that. And the projector is there. Your mind is at the back of the whole thing, and the mind is the projector. But you always look at the other, because the other is the screen. When you are in love the person seems beautiful, no comparison. When you hate, the same person seems the ugliest, and you never become aware of how the same person can be the ugliest and the same person can be the most beautiful...."

Preluat de aici.

[valentina]

suna frumos si adevarat

[Lorelei]

Stiu si eu... cred ca important este, si daca privesti spre ecran, sa fi in ecran, sa joci in viata, fie ea viata proiectata de minte. Sa nu ramai spectatorul propriei vieti. Asta cred ca e absolut esential.

[viulian]

Dar proiectorul ? Filmul e film, privitul e privit, cine este proiectorul, aceasta energie care transforma idei in spectacol ? Nu stiu cat de usor e sa nu fim spectatorii propriei vieti, cat timp o privim fara sa intelegem 'mecanismul', suntem cam spectatori....

Dar daca n-o fi nici un film ?

[Lorelei]

Si daca intelegem mecanismul de pe margine, ca observatori, cam ce suntem? Nu spectatori?

Si daca n-o fi niciun film... atunci e cam nasol... gandeste-te cum e sa stai singur intr-o sala goala de cinema, asteptand sa inceapa un film care nu mai incepe niciodata. Atunci nu mai suntem nici macar spectatori, ci doar niste fiinte vegetative tampe, asteptand un miracol...

[alexia]

Da, cred ca viata e un film. Noi actorii. Proiectorul cred ca e timpul. Si probabil ca regizorul e Dumnezeu. Daca ai si "pile bune" la regizor, poate ai un rol bun si un happy end.
Ma intreb altceva: cat joci cum vrei tu si cat joci dupa indicatii? Privind apoi filmul ca spectator esti multumit de prestatie?

[digitty]

desi incercam de multe ori sa ne intoarcem si sa ne uitam la proiector, cred ca depaseste cu mult conditia noastra limitata. suntem influentati de film, ne transmite o anumita stare, vedem intr-un anumit fel prin prisma "proiectiei"...dar nu ne sta in putere sa facem mare lucru, capacitatea noastra de a actiona se rezuma la "a simti"

Ma intreb altceva: cat joci cum vrei tu si cat joci dupa indicatii? Privind apoi filmul ca spectator esti multumit de prestatie?

pe de-o parte ar fi bine sa jucam numai dupa indicatii...dar care ar mai fi farmecul vietii? chiar daca nu esti multumit de prestatie intotdeauna, trebuie sa accepti ca si acea "nereusita" face parte din tine si sa te bucuri mai mult data viitoare cand prestezi fara cusur..

[viulian]

Ma copleseste ideea alegerii in fiecare moment a pasului totusi.. Adica sunt o infinitate de posibilitati, ce poti alege ?
E buna si inertia asta a 'intrigii' - si na, odata ce esti pe un drum, cam continui la fel - ca adult ai nevoie de o stabilitate, si atunci e greu sa mai faci schimbari mari.