Maree

[Semiramis]

de la o vreme, marea a uitat să-şi grăbească valul către ţărm. îmi plânge amintirea de dor şi de tristeţe. a trecut mult timp de când pescăruşii nu au poposit pe geamanduri.
marea îşi piaptănă firele de nisip în tăcere, ca într-o clepsidră uriaşă, mânuită de vreun gigant orfan. sau poate părăsit aiurea. şi care acum se răzbună ţinând mareele departe.
a început furtuna pe marea neistovită a tâmplelor tale. ochii mei nu mai sunt albaştri. doar astăzi au căpătat lucirea amurgului. să fie călăuză rătăciţilor.

[Semiramis]

mareea s-a întros, mişeleşte, astă-noapte. m-a surprins cu dor nebun de care nu pot scăpa. numai că mareele se schimbă, nu sunt niciodată la fel. vin altele...când credeam că marea s-a oprit.
şi iarăşi plânge cerul pe apa amară a ochilor mei...nisipul este răscolit. degeaba îl nivelez, cu mâinile goale, cu inima mea. mi-e tare dor. şi e-ntuneric...

[Semiramis]

Am pierdut marea căpruie a ochilor tăi. Să fi trecut de-atunci un secol? Nisipurile s-au mistuit în timp, transformându-se în clepsidre mari, care măsoară soarele, nopţile şi iubirile neîmpărtăşite. Mi-e ploaie iar şi vântul îmi mână gândurile, strunindu-le precum o herghelie de cai sălbatici. Dacă le urmez, poate că voi găsi valurile mării tale singuratice...