Ne-am plimbat de mana, pe aleile din parc.
Nu mai facusem de mult asta, fiind absorbiti, in ultima perioada,fiecare de preocuparile lui. Prea absorbiti, am uitat de veverite si de racoarea parcului.
Langa banca unde ne-am sarutat pret de cateva ore, ne-au stat martori la fericire o veverita,mai multi brazi argintii si tinerii care faceau acelasi lucru ca si noi pe o banca alaturata. In adierea vantului, soarele ne facea mereu vesel cu ochiul, printre frunzele lui. Pasarelele ciripeau un concert in cinstea beatitudinii noastre.
Paream niste adolescenti inconstienti care trageam chiulul de la viata cotidiana.
Linistea care imi poseda sufletul, m-a ajutat sa-mi ascut simturile. Mi-am auzit pana si falfaitul fluturilor din stomac.
Ti-am spus sa ma tii strans de mana si sa nu-mi mai dai drumul o mie de ani. Pentru ca am nevoie de protectia asta.
Privirea ta m-a magnetizat.Ne-am soptit vorbe de alint. Am ras cu pofta. Retin pe retina cea mai frumoasa fotografie a acelui moment: chipul tau!
Am fost o solitara o lunga perioada. Ma felicit ca, in sfarsit, am avut norocul sa transform asta in... istorie... si doar datorita tie