Fără speranță

[goeteri]

Te-am întâlnit din întâmplare
-Nu mă vedeai cât sufeream-
Erai la braț c-un oarecare...
Nici nu știam p-unde mergeam.

Pluteai fuior pe Strada Mare
-Nu te uitai că existam-
Pășeai sublimă, cu candoare...
Topit, din ochi te urmăream.

Îmi făcusem sufletul o floare
Să-ți dăruiesc esențe fine,
Dar în privirea-ți visătoare
N-aveai sclipire pentru mine.

Jucai, o simplă trecătoare,
Erai o muzică de pași.
Trupu-ți era un glob de soare...
Spășit, în scrum, o să mă lași?

Eram atlet în alergare
Să-ți ies în cale tot mai des
Și inima-mi simțeam că moare...
Doream să-ți fiu un tril, un vers.

Îmi făcusem irisul o mare
Să-ți scalzi în voie trupul fin;
Ți-eram talazul la picioare
Și mă spărgeam, să-ți mângâi chin.

Aveam în gând priviri de boare
-Plonjeam în ochi-ți caviar-
Mă afundam pierdut din zare
Să-ți fiu abis, să n-ai habar.

Fărâmă din sclipiri fugare,
Doar o privire-ai aruncat;
Sunt în explozie... de stare!
Sunt fulg în zborul de-nălțat!

Sunt tot ce Universul are
-Am inima toat-un inel-
Ești pulsul meu, o încântare;
Iubit-o!...M-ai pierdut... nițel!!!
02.10.2010