Buna tuturor!Ma numesc ana si chiar am nevoie de ajutorul vostru!Orice sfat e bine venit desi sunt sigura ca gandesc ca multi dintre voi dar simt nevoia sa ma descarc!Cautam pe google metode mai putin dureroase pt despartire si am dat de acest site :DSunt cu un baiat de aproape 5 ani de zile dintre care de vreo 3 ani de zile ma chinui sa-l fac sa inteleaga ca nu merge :(Totul a fost frumos la inceput,eu sunt o persoana deschisa imi place sa vb despre orice deschis si asa parea si el.La inceput puteam vorbi despre orice cu el asta pana a inceput sa aiba sentimente pt mine!A devenit o persoana inchisa,nu mai puteam discuta nimic despre trecut cu el sau chestii mai "iesite din comun".A devenit extrem de gelos,de posesiv...am ajuns sa stau doar in casa.Mi-a schimbat vreo 3 cartele de tel pana am ajuns sa am in agenda doar pe mama,tata..frati, surori , prieteni de-ai lui,familia lui si atat!Putinii prieteni pe care-i mai aveam (deoarece de la 18 la 23 de ani am fost plecata din tara) a avut grija sa mi-i indeparteze usor,usor(vina mea ca i-am ingaduit).Sunt N motive pentru care nu mai vreau sa fiu cu el si as putea sa va dau doar cateva:extrem de gelos si posesiv(asta ma deranjeaza la maxim),de 5 ani de cand suntem impreuna daca a muncit 3 luni de zile,cand bea,bea peste masura si mereu zice ca nu mai bea dar cum prinde ocazia cum bea,NU ARE INCREDERE IN MINE desi in 5 ani de zile nu cred ca i-am dat vreodata nici macar 1 singur motiv sa fie suspicios,viata noastra sexuala aproape ca nu mai exista(nu ca nu ar vrea dar se loveste mereu de "ma doare capul","sunt obosita"),mergeam in vacante de 4-5 ori pe an,munte,mare..cine nu viseaza la vacante cu persoana iubita?La noi era mereu la fel,bea ca un porc,isi facea damblalele apoi somn,a doua zi mahmur toata ziua seara iar bea si tot asa...vacante de neuitat.. etc!La inceput am incercat discret sa-i dau de inteles ca nu se mai poate iar daca totusi deschideam subiectul despartirii se inchidea in baie si nu mai iesea de acolo(de multe ori ma amenita ca se sinucide,de cateva ori s-a taiat chiar numai ca s-a taiat pe partea exterioara a mainii nu unde trebuie
,cred ca a vrut doar sa ma sperie..malefic).Imi pierea cheful si imi era sincer frica sa mai deschid subiectul asta!Anul trecut am plecat amandoi in Italia de sarbatori si m-am intors eu prima iar el la diferenta de cateva zile.L-am asteptat cu bagajele facute sa plece.A inceput bocete,implorari...doamneeee!Cand a vrut sa plece mi-am dat seama ca nu are unde sa se duca ca nu avea cheia de la maica-sa si am fct greseala de a-i permite sa ramana peste noapte la mn pana ii aduce sora lui cheia(ea fiind casatorita si sta cu sotul intr-o comuna)!Greseala vietii mele :(A 2-a zi cand s-a trezit a inceput sa-mi planga non stop si sa ma implore sa-i mai dau o sansa,ca se va schimba,ca se va duce la munca,ca imi va da un pic de libertate,ca va avea incredere in mine..si da-i plansete de mi se rupea sufletul de mila!Si l-am acceptat din nou :(desi stiam ca n-o sa mearga(mila asta...)!De cand ne-am "impacat" viata e un chin pt amandoi cred..eu sunt trista mereu,izbucnesc in plans de la orice,nu mai pot dormi bn si ma gandesc numai la ziua cand va intelege ca s-a terminat!Si el se chinuie ca incearca sa se schimbe pt mine dar vad ca-l doare,ca nu e fericit,ca nu e el...cum poti fi fericit daca nu esti TU INSATI nu?Ce sa-i fac sa ma lase?Cum sa trec peste mila?Cum sa trec peste frica ca-si va face rau?Acum e plecat si ma gandeam sa-i fac iar bagajelul...SUnt cumva pastile de curaj :laugh:Ma termina psihic,fizic si emotional relatia asta!Si nu mai vreau sa las timpul sa treaca ca nu mai am 20 de ani :(De cand sunt cu el n-am realizat nimic,absolut nimic!Aproape ca s-a dus tot ce agonisisem eu in aia 5 ani cat am fost plecata!Bine asta e cea mai mica problema a mea :laugh:Va multumesc anticipat pt sfaturi
Subiect: Ajutor! (Citit de 7920 ori)
