I P O S T A Z E
” cine nu are înțelepciunea vârstei sale ,
are toate nenorocirile ei ! ”
Pe când eram copil , mi-aduc aminte ,
Mi-am pus în palmă , o furnică ;
Râzând de neputința ei , de ființă mică ,
O necăjeam , știind că sânt mai tare
Și-o chinuiam , să o aud cum plânge ...
Ea , căuta fugind , scăpare
Și nu știa , că viața-i se va frânge .
x
Dar nu a plâns , deși îi era frică !
x
Acum , după mulți ani , povestea se repetă ,
Doar rolurile s-au schimbat ;
Tu – ești copilul ce vrea să mă strivească
Eu – sânt furnica , ce vrea să mai trăiască ....
x
A fost , odată , o furnică
Dar nu a plâns , deși îi era frică !