Ai ierta infidelitatea?

[Ivonne]

Infidelitatea,desi ramane una,poate avea mai multe forme circumstante.De exemplu,o aventura bazata strict pe sex, cu o singura persoana (mai multe),o singura data,o . Si formarea unei relatii extraconjugale. Cum ar fi sa afli ca iubitul/iubita,pe langa tine ,mai este cu cineva,de o lunga perioada de timp? Ba chiar mai mult...sa existe sentimente intre ei doi . Cum a-ti reactiona? Ce a-ti fiti dispusi sa iertati? Si mai ales ,ce parere aveti de aceste relatii extraconjugale?

[alexia]

Dacă iubitul meu ar avea o aventură, sper să nu aflu de ea. Dacă aventura lui s-ar repeta devenind o relaţie aş vrea să ştiu de ea. Asta înseamnă că în acea relaţie a găsit ceva ce nu îi ofer eu. Iar dacă e vorba de o relaţie deja de lungă durată, cu atât mai mult îmi doresc să aflu de ea. În cazul ăsta nu cred că e vorba de iertat. Mi-aş pune un mare semn de întrebare cu privire la atitudinea lui. Mă întreb, în situaţia asta, cine pe cine (se) înşeală?

[Un calator]

El te inseala pe tine nu pentru ca nu i-ai oferii ceea ce isi doreste si poate pentru ca are nevoie de evadare sau sa isi confirme ca inca mai poate.  Pentru ca atunci cand exista o relatie de lunga durata fiecare daruieste tot ceea ce are mai bun in el si isi doreste ca cel care ii este alaturi sa vada si sa simta asta. Intr-o oarecare masura fiecare se insala pe sine si e putin egoist, el se multumeste cu cealalta si tu te inseli pe tine insasi cu totul o sa fie bine si ca a fost poate doar o scapare. Cel mai corect ar fi ca fiecare sa vorbeasca deschis despre ceea ce simte si cum priveste el relatie, ce aspiratii are si ce ar fi bine pentru amandoi. Ce este clar este doar ca infidelitatea doare, iar cel ce o face nu va avea nici o retinere sa nu o faca din nou.

[Lorelei]

Subiectul asta e tare complicat. Si - trist! - perceptiile ni se schimba in timp. La 18 ani as fi jurat ca n-as ierta niciodata. La 25 am iertat deja de prea multe ori. La 30 n-as mai fi iertat niciodata. La 33 am iertat trecutul. La 34 m-am trezit ca ma apuca rasul numai cand ma gandesc la subiect.  O fi rau, o fi bine? 

Redevenind seriosi, tind sa ii dau mare dreptate alexiei aici. Poate ne apropie si perspectiva varstei apropiate... sau viata care a trecut prin noi si pe langa noi uneori, maturizandu-ne. Sau doar am incetat sa mai credem in Mos Craciun...

Infidelitatea? Daca ne multumim cu relatii caldute in care sa ne fie bine, atunci cel mai bine e ignoram tot ce ne poate face sa aflam. Daca vrem inca relatia aia absoluta care inalta - atunci un NU mare. Si totusi... viata ne domoleste. Cine isi pastreaza inca dupa zeci de ani nebunia calului salbatic, negru lucios?

Post incoerent pentru o minte in care subiectul e un puzzle cu mii de fete. Pe care nu mai am chef sa le intorc pe nicio parte... dar daca tot am scris, o sa dau post!

[Zantiala]

In momentul in care intr-un cuplu unul dintre parteneri inseala, relatia este clar disfunctionala. Desigur, lucrurile mai pot fi "carpite" prin discutii, compromisuri, mai nou terapii de cuplu, dar situatia nu va mai fi niciodata ca la inceput. Pentru ca, oricat de ascunsa ar fi, rana va ramane undeva ascunsa si va continua sa doara, sa creeze discomfort, neincredere, si multe, multe alte probleme.

Pentru destui, infidelitatea reprezinta ceva firesc. Aventurile amoroase de o noapte reprezinta o constanta acceptata unilateral in viata a numeroase cupluri in ziua de azi, mai ales a celor din tanara generatie. Situatia e generata de o anumita optica asupra vietii, de o anumita educatie si de anumite mentalitati pe care eu, personal nu cred as putea sa le înțeleg niciodată.

Pentru cei mai multi insa, infidelitatea reprezinta un accident cumplit. Unii, in virtutea ideii ca poate dragostea inseamna intre altele si compromis, ar fi dispusi sa treaca peste. Se trece repede mai ales in cuplurile care deja au un copil, care deja au o casa, o viata impreuna - nu din dragoste, cat din obisnuinta, din dorinta (evident, absurda dar de inteles..) de a mai salva ce se mai poate salva din iluzia linistii conjugale. Blazarea, ce intervine dupa ani intregi de coexistenta anosta, sau dupa o multitudine de neimpliniri traite sau vazute, poate transforma infidelitatea chiar in ceva demn de privit cu indiferenta...

Eu unul nu as putea ierta.... Parca e prea scurta viata, prea pretioasa ca sa imi pot permite sa fac orice fel de compromis.