Eu cred ca semanam identic

) .
Da...si eu sunt la fel si mi-am dat seama ca ma ranesc singur chiar prin insasi motto-ul meu : "Oamenii vin si pleaca din viata ta" ,dar ma ajuta sa trec peste pe moment

.
Uite, mi-am dat seama ca nu e vina mea, ca personalitate, ci e vina oamenilor, a locului : toate ma fac sa-mi amintesc de sentimente pe care le-am avut candva, cumva si nu e bine asta. Mi-am dat seama ca atunci cand plec din oras de exemplu , la o petrecere , intr-o excursie sau tabara....sunt oarecum diferit....nu intelege gresit , tot melancolic sunt, tot la fel privesc lucrurile, dar nu maI sunt trist ,nu ma mai dor ranile alea din trecut si atunci pot fi cu adevarat eu.
Ti-am spus asta pentru ca ma gandeam ca la fel esti si tu si daca nu ai incercat inca, ar trebui sa incerci :e o senzatie placuta sa poti sa o iei de la zero cu toate resursele acumulate pana acum.
Si m-am gandit : nu e rau felul tau de a fi ... vei gasi intr-o zi perechea perfecta ,care ori iti va oferi la fel de mult pe cat ii oferi tu , ori te va invata cat si cum sa o iubesti .
Nu ai nevoie de indiferenta crede-ma pe mine. Vezi tu eu am o putere destul de mare de autosugestie si am reusit sa ma fac indiferent, sa spun "nu doare" cand altii ar fi urlat de durere. Dar nu ajuta cu nimic, pana la urma ramai doar gol de sentimente si ajungi la un moment dat -cand te intorci acasa noaptea pe jumate beat de la o petrecere , avand un zambet tamp pe fata - sa simti ca esti singur ,ca toti prietenii pe care ii ai te-ar lasa balta daca ai avea nevoie de ei si ca desi mergi mai departe pe un drum plin de lumini, tu de fapt esti gol pe interior.
Deci mai bine iubeste si sufera pentru ca uneori doar suferind vei primi fericire...totusi nu uita : sufera cu masura ca fericirea ti se da cu fiola

