Olimpiada

[goeteri]

Sârgu-n șlefuire, năzuind perfect
Peste orice limanuri, o închinare ființei
În puritatea minții, competând defect,
Selectând pe fizic obiect credinței.

Debarasând Terra de orgolii fade,
Înalță munca-n ode, imnuri de etnii.
Uită ambiții avare, vânat să se prade,
Minciuni și hoții... pretins nebunii.

Emulând frumosul, corpu-i în concurs
Se-nfrățind de-o sferă, din culori de piele
Ce prin minte-și dă mâna, ”sans rembours”,
”Equals all around”, zâmbete la rele!

Flacără din Soare s-aprinde-n explozii,
Răsplătind cu lauri inimi prețioase;
Și pe lupi de mare, juji, matrozi, aprozii...
Sufletele înalță, din umile case!

Vis, atât de rar, în scurt timp de-o viață
Plictis ca să-l faci, ca pe o cutumă.
Mentor, ieri discipol, înaltul îl învață;
Scara-i, pentru om, lumea tot mai bună!

Cântec, râs ferice, lacrimi așteptânde,
Pentru o altă dată sol de-a fi-n paradă,
Toți se întorc eroi; euri muribunde
Devin nemuriri... de-o Olimpiadă!...
02.08.2012