Perdant

[goeteri]

Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Și nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.

Și banul, strâns cu greu, sfârșește prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; ”Cum să fur?”...
Chiar dacă alții, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ți-e acces!

Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Și cer mereu c-așa-i azi; nu se mai poartă ”ofer”!
Nevastă ți-a plecat cu cel ce-o ia ”s-o ție”
Și bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoție.

Și diplome ți-au luat; doar le-au pus poză nouă
Și-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiți asociații...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca frații!

Din ultimul avut, ți-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
”Tu trebuia să știi!... Complice cu golanii!!!”

Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit și țară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Și viața ți-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.

Și-a rămas suferința, pe care n-o poți pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipsește doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!
11.07.2011