Pom

[goeteri]

Sunt ca un pom încercuit de ani
Și nu pot să mă mișc de rădăcini,
Apăsător, de multele tulpini
Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani.

M-am întins ramuri să fiu multe cuiburi
Și-am pierdut tot ce-am adunat în frunze
Și găurit mi-am vindecat din scorburi
Cu triluri... Timp mi-am încântat cu muze...

Și florile m-au părăsit în fructe;
S-au dus semințe, nemaiștiind de carne
Și am rămas nins, golaș pe creste abrupte,
Tot nemișcat, nici vânt să nu răstoarne.

Am plâns cu sevă după putregaiuri,
De râs nu știu, că n-am fost mângâiat
Decât în vaiete de-un Pan, rapsod de naiuri...
Iar cer să zbor, adesea am implorat.

Mi-am făcut umbră singur și-am și dat
Și nume-n coajă mi s-au scrijelit...
Poate-am iubit, ca șișul încrustat
Când s-a înfipt... și drag mi-am altoit.

Câtă pădure-s mame, tați căzuți,
Fără o vorbă, doar mă legănând
Întrebător de pomu-are virtuți...
Și nu știu; vântul n-are niciun gând!...

Mă privesc singur oglindit în picuri
Din ploile ce m-au spălat, m-au făcut mare
Și n-am alt dor decât să mor hârtie-n plicuri,
Împrăștiat scrisori din Lună, până-n Soare...
24.07.2011

[Paul]

Pe unde umbli umbra sumbra, tot te agiti si nu gasesti,
Nici haina, nici podoabe, nici scop, nici echilibru?
Multe-ti sunt tainele, dar si tu stii ca hoinaresti,
Din posta-n posta, ca o scrisoare fara timbru...

Revino-ti in simtiri, macar acum, in ceas de-amurg,
Nevinovata esti, de ce alergi de-a ta fictiva vina?
Acum... grabeste-te, ai timp... granulele se scurg,
Stapanul tau te-asteapta, nu-ti mai gasi pricina...

Vei fi la locul tau... ca la-nceput,
Si-ti vei cunoaste dintr-o data locul...
Timpul de fapt, nu iti va fi pierdut,
Atunci vei fi scanteie, iar altul va fi Focul!

[goeteri]

Aștept un nou Crăciun să vină iară frig
Și de securea vieții să mi se taie trunchi
Să încălzesc odoare și-n sacul cu covrig
Să fiu un măr în dar, colindului meu... junghi.

Creion să fiu lui Paul, cu muza sa, mănunchi...