Regret de inimă... albastră

[goeteri]

Mă uit la Regele Mihai cu sfiiciune;
E ca o filă rară de istorie reală,
Un adevăr gigant de-nțelepciune
La țara ce mi-o pierd... Ce-i tot mai goală!...

E ca și mine, răsărit într-o țărână
Și pustiit de tot, de drepturi, frânt;
Cu tact se pronunțând s-oprească mână
De uzurpatori, de hoți de-al meu pământ!!!

E-o foaie scrisă, manuscris; el știe ieri!...
Și mi-e vândut falsificat, neverosimil,
Acoperit de graffitti de noi boieri
Ce cred că arta-i mâzgălit... de irascibil?!?

Îmi era singurul drept crez, curaj,
Că lumea va fi iar aici ca o poveste...
Și n-am prieteni, timpu-n avantaj
Să-l am iar Rege... Să spun; ”Țara, un Regat îmi este!”!?!...
13.08.2011