Suflet de caine

[sunshine]

 Am ales sa va spun aici ce m-a impresionat pana la lacrimi, deoarece eu cred ca a avea suflet inseamna a crede in D-zeu.
 Ieri dimineata am  vazut din masina un caine care se chinuia din rasputeri sa-si adaposteasca prietenul   omorat de masini. L-a apucat cu labele din fata si l-a tras pana pe trotuar, acolo l-a lasat jos si se uita la trecatori, parca cerand ajutor... Nu am vazut niciodata ceva mai induiosator si am simtit cum mi se frange inima. Un animal are un suflet mai bun decat un om.  Printre noi exista mame care isi arunca bebelusii la gunoi,parinti care isi parasesc copiii , mame care isi ingroapa fiii de vii doar ca sa poata fi cu un barbat si tati care distrug sufletele fiilor doar din razbunare , "mame" si "tati" care uita ca au copii si traiesc doar pentru ei.  Ce am vazut eu m-a convins ca animalele au suflete mai bune decat majoritatea oamenilor. Sau ...pur si simplu au suflete . Si acest devotament fata de tovarasul  de viata e valabil si fata de stapan. Animalele stiu sa iubeasca si sa fie recunoscatoare .

[R.L.]

Am citit intr-o carticica de rugaciuni pentru copii o frumoasa poezie.. cred ca aici ar fi cel mai potrivit sa v-o impartasesc..

Cainele soldatului


Ranit in razboaie, soldatul cazuse,
Si-n putine zile, chinuit muri
Departe de mama care il crescuse
                                   Si care-l iubi!

Sarman, fara rude, pe tarmuri straine
N-avea nici prieteni, nici un ajutor,
Nu era fiinta care sa suspine
                                   Pentru un trecator!

Singurul tovaras in nefericire,
Singura-i avere, un caine iubit
Sedea langa dansul, si-n mare mahnire
                                    Parea adancit!

Acum totu-i gata pentru ingropare,
Acum ridic trupul pe maini de soldati,
Cinste hotarata acelora care
                                    Mor pentru-mparati!

In fruntea paradei cainele porneste,
Din ochii lui pica lacrimi pe pamant,
Ca un iubit frate el il insoteste
                                    Pana la mormant!

Aici se opreste, aici se aseaza,
Nimic nu-l face a se departa;
Asteapta sa-l strige, crede c-o sa-l vada
                                    Cand s-o destepta!

Cateodata cearca piatra s-o ridice,
Cateodata latra dup-un calator;
Cuprins de durere "vino, parca-ar zice,
                                    Sa-mi dai ajutor"!

Apoi cand strainul de mila voieste
A-l trage deoparte si hrana a-i da,
El isi trage capul, in pamant priveste
                                    Si nimic nu vrea!

De doua ori noaptea cu umbrele sale
Emisferul nostru l-a invaluit,
Si sarmanul caine din locul de jale
                                     A fost nelipsit!

Dar in dimineata ceea viitoare,
Pe cand se desteapta omul muncitor,
Zacea langa groapa,mort de intristare, 
                                     Cainele Azor!


Din pacate nu ii scrie autorul in carticica, daca a avut unul..

Dupa parerea mea cainii sunt ingerii de pe aceasta lume! E de ajuns sa le oferi o mangaiere si iti multumesc cu o privire sincera, plina de dragoste, chiar daca te vad pentru prima data!

[Angy]

La casa parinteasca aveam un caine, Valter, caruia tata-i dadea intai lui sa manance apoi se aseza el la masa. Deodata a disparut. L-a luat cineva. Tata a plans mult. Dar intr-o dimineata cand s-a trezit, cainele dormea pe pragul usii. M-a sunat:
-A venit Valter acasa dar are o rana tare urata la gat, semn ca s-a chinuit mult saracutul de a scapat din legatoarea in care a fost tinut. Ma apuc sa-l ingrijesc.
In aceeasi zi la 12, tata a murit. Deci Valter a "stiut ", a rupt lanturile robiei si a venit sa fie langa tata. M-au cuprins fiorii ca ...mi-am amintit.

[R.L.]

Sincere condoleante! Imi pare rau pentru pierderea ta!

[Chompoonush]

It was really helpful. Because this is new knowledge for me. I just got to know about this for the first time.