La sticla lupei se mărește urâtul
și nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul...
este la fel cum lutul
modelat; din mâzgă-l recreem
în urne, să ne păstreze din cenușă osul.
Cât de înșelător e totul!...
Când până și oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă... Și dându-i aerul de diademă
și-njurătura-i tot... vocabular!?!
... Și stăm, alături, împreună,
mult timp, până când ne încrețim
până și inima; nu doar cornoși
de riduri... Și din jurământ, arvună
p-un inel, am învățat chiar și așa să ne iubim
până la moarte... Ca urâți frumoși!
... Și-atunci, oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!?:...
... Și din cordon ombilical, buricul
e oare bucățica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?...
... Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumânării și veninul?!?
27.08.2011
Subiect: Urât (Citit de 1272 ori)
