Cele cateva zile pe care le-ati petrecut singuri - departe de lumea dezlantuita, fara griji si eliberati de obligatiile cotidiene - au fost de-a dreptul infernale. In loc sa profitati de aceste clipe de intimitate - care v-au cam ocolit in ultima vreme - v-ati certat tot timpul, reprosandu-va cate-n luna si-n stele.
Surprinzator este faptul ca, in iuresul grijilor de zi cu zi, lucrurile pareau sa mearga mai bine intre voi; de fapt, ati observat si singuri ca atata timp cat exista o problema de rezolvat, va apropiati mult unul de celalalt si va sprijijiti - eficient si cu devotament - pentru a traversa incercarea cu pricina.
Dar, de indata ce amenintarea exterioara a trecut, redescoperiti ca nu prea aveti ce sa va spuneti. De obicei, va intalniti numai dimineata si seara, iar atunci de-abia daca schimbati cateva cuvinte despre ce mai trebuie cumparat in casa si unde vor petrece copiii vacanta. In rest, fiecare cu lumea lui. Ca si cum numai obstacolele ar reusi sa construiasca o punte de falsa comunicare intre doi straini.
Daca priviti cu atentie in trecut, constatati ca intotdeauna s-a ivit cate un obiectiv "fierbinte" care v-a adus temporar "umar la umar", iluzionandu-va ca relatia voastra merge. De altfel si cand v-ati ales la inceput, lucrurile s-au petrecut la fel; incercati sa va amintiti care a fost obstacolul care v-a mobilizat atunci energiile in aceeasi directie: desprinderea de parinti, cautarea unei locuinte, performante intelectuale, cariera comuna.
Cand ramaneti singuri insa, defectele celuilalt va sar in ochi si prezenta lui va incomodeaza. Da, aceasta-i realitatea: pana acum ati gasit mereu cate ceva de facut impreuna, dar n-ati stiut sa fiti unul cu celalalt; ati realizat o multime de lucruri (din afara pareti chiar un cuplu de invidiat), dar va lipseste bucuria de a trai impreuna, de a construi clipe frumoase si a impartasi experiente comune. Implinirea voastra se limiteaza la un energic "hei-rup" in doi (in multe situatii doar pentru ochii lumii) care si-a pierdut insa, de-a lungul anilor, savoarea si sensul - daca le-a avut vreodata - pentru ca n-ati invatat sa comunicati cu adevarat.
Ati mizat pe prejudecata ca multele incercari si amenintari vor suda relatia dintre voi, fara a va ingriji totusi de evolutia interioara, de rodirea sentimentelor voastre. Preocupati sa va aparati de furtunile vietii, ati neglijat sa ridicati obloanele emotiilor si ati parcurs pana acum drumul in intuneric. Relatia voastra s-a "uscat" fara razele de soare ale tandretei cotidiene si in lipsa aerului proaspat pe care-l pompeaza buna comunicare.
De cate ori in acesti ani v-ati luat ragazul de a vorbi pur si simplu despre voi, multumindu-va pentru ca existati si ca v-ati intalnit? Cat timp ati petrecut impreuna fara sa faceti nimic, doar ca sa va simtiti unul pe celalalt? Secretul unei legaturi implinite sta tocmai in aceste gesturi aparent "marunte" - o privire, atingeri, cuvinte tandre etc. - pe care, grabiti sa atingeti fericirea maxima, cei mai multi dinte voi le sacrificati, ratand astfel singura sansa de a trai bine in doi. Nu uitati insa: ca sa construiti ceva impreuna, trebuie mai intai sa va simtiti bine unul cu celalalt!
sursa: internet
Subiect: UTILE: Arta de a fi impreuna (Citit de 3402 ori)