Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de ”întâi”, de competiție acerbă
De-a ” face” oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.
Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu ”lipsă”,
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau...”o încercare”!
Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...
Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de ”egoism”...
02.05.2012
Subiect: Atotcuprins egoism (Citit de 1395 ori)