V-AM GRESIT...CU CE???

[ela]

Pin simpla mea prezenta
Gresitam pe Pamant
Ma hranesc din suferinta
Cu care facut-am legamant

E boala mea o treapta
Spre-a nemuririi chin?
Sau chipul meu ce-asteapta
Zambete....ce nu mai vin...

Le-am gresit sa ma urasca?
Motiv anume nu le-am dat
NU vroiam decat sa ma iubesca...

Iubire n-am vazut,doar ura m-a inconjurat,
E asa de greu ca un copil sa creasca
Cu sentimentul viu,CA N-A CONTAT!!

...tin sa precizez ca prin aceasta poezie nu imi exprim sentimentele mele,am avut ocazia odata sa discut cu un om ,mai exact cu un copil fff. trisit,si am reusit sa ma pun putin in locul lui.sper ca am exprimat destul de bine sentimentele sale in privinta vietii...astept comentarile voastre.

[friend]

Eu sunt nou pe aici si mi-am zis sa rasfoiesc printre poeziile scrise mai demult.
Observ ca pe atunci nu prea erau cititori spre deosebire de azi cand o poezie e citita chiar de sute de ori.
Banuiesc ca asta e si motivul pentru care te-ai intristat asteptand o remarca.

Uimitoare asemanarea dintre poezia ta si " sentimentul viu,CA N-A CONTAT!!". De data asta e chiar propria ta experienta.

Dar eu ti-am scris in primul rand fiindca mi-a placut mult poezia ta, e "desteapta" si-n al doilea rand sa te incurajez sa mai scrii si-n vremurile de azi.

[friend]

Iata ca prin comentariul meu te-am readus pe prima pagina. Ma bucur.

[ela]

buna...tocmai am citit msg si iti multumesc pt aprecieri..."desteapta"??...in sensu ironic?

[friend]

Doamne fereste!

Am fost chiar sincer.

[ela]

o...esti on?...hm...sinceritate de baiat?