Tot, e-o apă, de ploaie

[goeteri]

... că doar ce-am scris din nou de ploaie
şi mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morți,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... şi beau din ei stând în odaie;
de aceea minți tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porți,
să primim vizite, părinte...

... şi peștii stau tăcuți la fund,
perpetuându-se-n neștire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
și valuri ca o supă-n spumă...

... iar cerul, ce-am făcut lăcaș,
o fi din picuri plutitori
de suflete înnourate
se gravitând, neputând zbor
mai sus... nu și-au făcut făgaș
și pică iar pe muritori
în păr și buze încleștate...
... Ne consumăm îngrozitor!...
20.05.2012