Mesaj

[goeteri]

Un capilar, ieșit din picătura, spălând bob de piatră,
Ce se-nmâlește înrădăcinând un fir cât calvul puf
Și umflă, efilând sămânța cât un glob, ce părea seacă...
El știe, ca o Terră, să se împartă frunză, floare, fruct-burduf!

Și ou de gâză zămislește omidă pururi târâtoare,
Ce-și țese fir din ața-i pân’ la moarte, un cuibușor
Și crizalidă naște, sparge a ei celulă pentru soare,
Ce-i face pene dintr-un voal și târâtoru-i zbor.

Și tot din oul spart, ca varul din odaie, zvârlit ca pe-o relicvă,
Șopârla de nimic devine crocodil și-un puișor erete;
Din bucățele, din la fel, este și pană, colți și tigvă
Și culori nestemate de cameleon, flamingo, ibiși, cuci, egrete.

În pântec de-un alt ou, dintr-o ciocnire fără vrăjmășie,
Se alipește corp pe corp, își face propria sa scaldă
Amfibien; ce-și pierde coadă-n cap imens de-o genealogie...
Un ”eu”, din tot ce-am înainte; din cotiledon, albină, broască, mamă caldă.

Simplist, cuvintele ”mesaj”, ”înscris în cod”, ” o întreagă programare”,
”Instinct transmis”, ”bagaj”, sau plic trimis către destinatar!
Oare de cine-s scrise, unde-i sursa, mintea, cine asigură învățare?
Doar veșnicul ales între rău-bine; niciun maestru, niciun avatar...?

Și lanțul de catene, cele ce om mă fac... pe cine are fierar?
Și dintr-un zero scris, de ce-am ajuns și laptop și ierbar?
26.05.2012