Căldură sătească

[goeteri]

Se bate clopotu’, asimetric, numai bangul,
S-audă de odihnă, sparge caldul, caldul
C-un cer senin, senin, cu dâre-n rândunele
Și-n șine de-alb-traseu, îs metalic păsărele...
Ca de sidef, argint, despică azur fumoar
În linii, ce crenel dispar, se-nchid fermoar.
Cotcodăcește alene o pasăre de curte
Și doi pisici se joacă-n umbră, ’n salt, în curte.
O muzică pe-un post se aude în surdină
Și arar, arar, mai trece un scuter, o mașină.
O viespe cercetează în zbor, un loc să-și facă
Un fagure-n hârtie... Un muget scurt de vacă
Mai sparge calda lene, pielea e toată apă,
Șiroaie din broboane în păr șuvoaie sapă.
Câțiva băieți pe stradă-n bustul gol se cheamă,
La râu... Și-i cald, e cald, adie nu destramă,
Doar frunzele pe crengi, cu poame verzi, le mișcă
Și tresari din visat; țânțar, sau muscă, pișcă!
Iar totu-i ignorat, de ce, din cin’ se trage;
E-un neprivit stingher... Un foc, ce ochiu-ar sparge!
09.06.2012