Colaje

[goeteri]

E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui?...

În fuga de-un vagon, sunt gând
Ce-ncerc să-l prind, ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... s-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea,
Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot,
Legându-mi gând alături... cu inima-n complot!
29.08.2012