Diafane reminiscențe

[goeteri]

Pe luciu de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de același ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri de aur fin, de doi cercei, se îmbină
Pe sticla etajerei cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi ce nu-s de-aici
Și aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând -balsam, șampon-
Lângă halatul roz, cu alb, mai pur ca neaua,
Iar pe măsuța-n colț e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ... pe-un antic patefon.

În rama-n fir subțire, sub sticla reflectândă
Ce nu lasă perpetuu privire să răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip, de fată
Zâmbind cu cap pe-o parte sub raza tremurândă...

Și-un luciu, păr respiră din nodul dintr-o fundă
Obrazul mi-atingând... mă retrezind deodată.
04.02.2013