Cerere în pretenții

[goeteri]

Cum s-o plăti, cum oare,
necesitatea, stare
de-a fi cinstiți normali,
când alții-s criminali
și mame, tați, copii
stau nopți pe străzi, veghii
la bunul plac de-un monstru
incult, cu-averea-i rostu’
și-alți doi, scârnavi valeți,
ce n-au-ndeajuns găleți,
împart doar vorbe goale
și-și vor și-alți, pușlamale
să fie liberi, toți
în hora lor de hoți…
Ne amenință ce vine,
că ală, tu și mine,
n-om mai avea pretenții,
c-ai lor -proști, repetenții-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghișeu
și pumnul să-ți ia leu
și, nu oricât, un pol…
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ți iei din nou căruță
să-ți duci la târg drăguță,
cum și străbunii au fost…
că lor, ce-i neam… e-un prost!
Nu văd, ce tineri culți,
cu fete, mame…mulți
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteți mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, niște putori
ce țara o vreți comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreți gravă…
să pierd onoare-n lume,
la țară spurcați nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi șacalii
de ne-ațâțați… la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiți rușine
și, popor să se-nchine
să fiți mai rău ca el,
să-i suportați măcel…
de-nvățături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveți de furt și crimă…
Să știți… ce e victimă!!!
04.02.2017