melancolia aleargă despletită
aleargă prin iarba tăcerilor noastre
Freya
despletită aleargă melancolia
îi cuprind gleznele răscoapte
gleznele amărui
cu ultima suflare
obsedată de tine
cu ultimul atom
asfixiat
de privirea ta goală
dar vezi tu
s-a lăsat ceața
peste scrâșnetul acestei iubiri
s-a lăsat ceața
Freya
melancolia aleargă despletită
fără să-i pese că
cel care am fost
în vara aceea
cel care aș fi putut să fiu
în toamnele următoare
a murit
executat
într-o dimineață cu parfum de femeie
surâsul tău îndoliat
a fost
glonțul final
2 ianuarie 2015