Mmmmmmmm… ce mult am dormit….
Dar unde ma aflu oare?
Aseara, imi amintesc, adormisem in poienita cu mesteceni, dupa ce plecasem de la usa hanului, cu sufletul obidit… Imi facusem culcus in covorul gros si moale de muschi verde, imi pusesem bocceluta in chip de perna si ma acoperisem cu mantia ponosita sub care-mi ascundeam fata si rangul…
Si-acum ma trezesc in asternuturi proaspete, mirosind a iasomie si a busuioc…
…Sa dau la o parte perdelutele de la fereastra, sa vad unde ma aflu…
Ia te uita ! Dar asta-i curtea hanului pe langa care trecusem aseara…
Cum oi fi ajuns eu aici ?… Mare lucru s-a-ntamplat in noaptea asta… m-o fi privit Dumnezeu cu amandoi ochii deodata…sau poate zanle padurii sa fi fost ?… ori spiridusii jucausi ?… nu stiu cui apartine locul acesta… aseara nu vazusem decat un barbat, care presupusesem ca e hangiul, statea pe prispa si tragea alene din pipa, mi-a spus sa nu ma opresc…iar eu am grabit pasul mai departe…
Ar trebui sa ma primenesc, sa-mi pun straiele cele bune si sa cobor, sa vad cui sa-i multumesc pentru grija si gazduire…