Varful cu Dor - Hanul Viilor

[sic]

Hangito, nu mai dormi
Te-ai invatat a lenevi!
S-a ivit de prin zavoaie
Cu umbrele mari de ploaie
Un grup maaare de artisti,
De poeti, de pamflemisti
Si se uita pe sub gene
Inspre Han si damigene.
S-or fi saturat s-adune
Din padure mere, prune...
Ce zici? Le gatesti ceva
Sa-ti cunoasca maiestria?
Sa le dai si-un strop de vin
Sa ii scoti din al lor chin.
Caci asa, pe nemancate
Cu gatlejurile-uscate
Nici versurile n-au tarie,
Nici mana ca sa le scrie.
Sunt curioasa, draga mea,
De le place a dansa
Ce zici, risti a-i intreba?

[Semiramis]

hangiţă, unde ai fugit în lume? mai ne vii cu poveşti?
hai, că mi-e dor...

[Minerva]

Dar ce strigati asa tare frumoaselor? Iaca aci is! Nu-mi vad capul de treburi... Dar ziceti care-i baiul? Povesti? Dorul de povesti si hangita v-a apucat sau mai bine recunoasteti ca vinisorul cramei va face ochi dulci dar habar nu aveti cum ajunge la el? Iaca am adus o cofa rece din beciul hanului. Cateva fragute am adunat si zmeura sa facem sirop pentru ai de vin de la lung drum si-s incinsi, iar cusurgiilor de nu vor nici una nici alta le dau de ales intre o bere neagra si una balaioara.
Ce ziceti? Credeti c-am uitat merindele? Cum sa uit? Trageti incoa' si de nu v-o place...

[Just]

Ce ti-e si cu hangita Minerva. Cand te astepti mai putin te trezesti cu toate geamurile hanului deschise pentru aerisire ,praful stres ,bauturile pentru drumetii insetati preparate,iar pe langa toate astea merindele si povestile oaspetilor fideli pregatite.

Foaie verde flori marunte,
Am venit azi de la munte
Ca sa mai petrec nitel
Acceptand un paharel,
Dar sa fie bine ales
Vinul nostru,cel domnesc,
Iar apoi sa ne-ospatam
Si la han sa innoptam .

[Minerva]

Rasare luna zambitoare in umbra hanului si vantul ne mangaie cu boarea lui. Frunzisul tese umbre pe alei si o Domnita ca o garofita trage la han cantand voioasa
c-o imbie
sa se stie
seva noua
de la vie
Pofteste fata draga! Un greier lenes plange din vioara si-un stol de zburatoare ratacind prin tufis ii tin isonul. E cald afara dar in han e racoare si lampa palpaie ghidusa asteptand oaspetii. Hangita e obosita dar se stie ca nu se lasa mult rugata si o sa aduca si povesti

[Semiramis]

am fost plecată puţin în sat şi am ratat hangiţa care a trecut ca vântul pe la han. a pilit ceva vin din cofă şi dusă a fost...frumos aşa...frumos!

[Minerva]

Ca doar nu doreai sa te astept Domnita sa degust butelcuta pe asa zapuseala. Unde mai pui ca era si draga Domnita Just insetata ...
Apari si Domnia ta macar maine pe la inserat
Te pupa hangita acum de somn lin (macar ca nu am vazut nicio poza din preumblarile mataluta)
Pe maine!

[Minerva]

Parca v-am promis o poveste Domnitelor, ce ziceti trageti aproape? La mine ploua cu galeata si acum ceva timp cadeau bucati mari mari de gheata, parca erau oua de bibilica. Vreme tocmai buna de stat cu nasul lipit in geam si, privind stropii mari, sa asculti povesti si sa visezi... si sa asculti si...
Voi ati auzit povestile lui Aricel? Asta o stiti?

"- Ai ascultat vreodata linistea, Aricel ?
- Am ascultat.
- Si?
- Nimic deosebit. Liniste.
- Iar mie imi place cand in liniste ceva tresare.
- Da-mi un exemplu, - a cerut Aricel.
- Pai, de exemplu, tunetul, - a raspuns Ursulet.

In varful muntelui statea o casa – cu horn si cu mansarda, cu bat pentru cocos, cu grajd pentru vaca, cu cusca pentru catel si cu porti nou impletite.
Seara din horn a pornit fumul, bunica a iesit in mansarda, pe soba s-a urcat motanul, cocosul s-a catarat pe bat, vaca a inceput sa rumege fan in grajd, catelul s-a asezat in fata custii si toti impreuna s-au pus sa astepte noaptea.
Iar cand noaptea a venit, de sub tufa de maces a iesit o mica broscuta. Ea a vazut un clopotel albastru, l-a rupt si a fugit in curte.
Deasupra curtii s-a ridicat un dingat albastru.
- Cine suna? – a intrebat bunica – Tu, motane? Tu, cocosule ? Tu, vaca ?
Iar broscuta alerga si alerga, iar dingatul se ridica tot mai sus si mai sus, si in curand s-a asternut nu numai de asupra casei, dar si a intregului sat.
- Cine e, al cui e acest dingat ? – intrebau oamenii.
Si au iesit cu totii afara, si au inceput sa se uite la cerul instelat ascultand dingatul albastru.
- Stelele canta, - a zis un baietel.
- Nu, vantul, - a spus o fetita.
- Asa doar linistea suna, - a zis un bunic surd.
Iar broscuta alerga neobosita si dingatul albastru se ridicase deja atat de sus, incat il asculta deja lumea intreaga.
- De ce suni? – a intrebat-o pe broscuta greierasul.
- Nu eu sun, - a raspuns broscuta. – Clopotelul albastru suna.
- Da’ de ce suni ? – nu ceda greierasul.
- Cum adica de ce ? – s-a uimit broscuta. – Pai n-o sa stea toti pe soba si o sa mestece fan. Cineva macar trebuie sa sune din clopotel."

(tradus din Serghei Kozlov)

[alexia]

Hangita, unde esti hangita?? Ma lasi singura in tot hanul?? Eu am venit sa mai ascult o poveste, una de dragul vremurilor... Hangita, nu te lasa asteptata prea mult ca ne ia somnul si pana ajungi, vom fi toti in odaile noastre.

[Just]

Hangita se petrece si ne pregateste imagini frumoase de la "Festul" de anul acesta,asa ca in asteptarea ei se cade sa ne ospatam si noi cu bere la halba ca asa se cade in luna lui Octombrie.
Mai pofteste cineva sau ne retragem inca de pe acum in odaitele de sus ?

[Semiramis]

hangiţa pileşte bere prin târg. lasă că ştiu eu...

[Lorelei]

Un han pierdut în vii a fost
ca niciodată. Ca un vis
găsit-am astăzi adăpost
în amintiri... ca un proscris.

Şi ce minuni, ce menestrei
lângă hangiţă poposeau.
Şi dulci domniţe lângă ei
sub gene scumpe le zâmbeau.

Sunt ani de-atunci, şi colb în han...
şi colb în inimă s-a pus...
Ce-aduce clipa într-un an
ce-aduce soarele-n apus

nu poţi uita, nu vrei să treci
de pragul astăzi părăsit
pe rătăcitele poteci
spre alte lumi, de negăsit.

Oh, greu mai poţi găsi alt prag
sclipirea, dansul, vinul bun,
prietenii şi versul drag...
cu greu trecutul mi-l adun...

A fost odată scump şi mic
un fel de basm... (şi-acum îndur!...)
cu o hangiţă, un voinic,
un scump pirat şi-un trubadur.

[Semiramis]

va ninge iar şi odată cu fulgii de zăpadă poate se vor vedea mai clar cărările spre han...

[Escu]

M-am trezit cam tarziu, cred ca din cauza zgomotelor atat de vii, nu reusisem sa dorm noaptea care tocmai a trecut. E dimineata si am deschis fereastra. Lumina a invadat odaia mica, iar odata cu ea un miros proaspat de august. Adia vantul, iar afara inca vremea era nedumerita. Soarele se certa cu norii, spera ca cerul sa fie azi doar al lui.
Am coborat in han. Era liniste si pace, se auzeau doar sforaiturile celorlalti. Am decis sa caut aleea care am visat-o, sa vad unde ma poarta.


(Image removed from quote.)

Am sa ma intorc curand...

Pe acelasi drum ma intorc. Nu-i lumina aprinsa. Ma intreb unde a disparut lumea...Aici era mereu veselie ziua, iar seara se spuneau povesti la gura semineului. Hangita ne alimenta cu bautura si mancare. Doamne ce mancare buna. Mi s-a facut foame...dar vad ca nu-i nimeni....am sa urc in camera mea si-am sa dorm nemancat!

[inda]

Ai nimerit pe alt fus orar