
vorbesti in dodii trubadurule. de cand sufletul domniei tale e maruntis... nematurat. uite iti fac o cantare.domnia ta o stie, ti-am daruit-o demult... poate e vremea sa o daruiesc si hanului:
încă mai plouă şi se aude cel ce doineşte sosirea dimineţilor de magnolie albă
trubadurul căutător al parolei sufletului în nopţile cu zâmbet prin somn
cu primul gând îngenunchează printre oameni în haine de inorog
simte în stropii de lumină ai dimineţii poezia spânzurată de stele
şi la un pas înaintea furtunii îţi spune poveşti cu ochi înstelaţi
sincronizând privighetorile ce nuntesc în angelic desfrâu
refuzând întoarcerea nopţii în Carul Mare
desenează umbre îmbrăcate în lună roşie şi pofta vântului prin seraiuri
fură sângele curs în pletele ude din adâncul pădurii şi cerului
vine pe drumul de noapte să acopere partea noastră de suflet bătută de ploi
cu iarba inflorită în umbra pământului şi odihna visătoare a ochiului adânc
pământul vorbeşte în somn viscolind cu petale de cireş până la delirul cailor
fără milă din adâncuri se aruncă pe flori cu neliniştea pietrelor din râuri
pe ochi culorile au febră şi curg gânditoare spre începutul lumii
dar cei care au norocul să dechidă fereastra ştiu că
încă mai plouă şi se aude cel ce doineşte sosirea dimineţilor de magnolie albă
ps: scuza-mi balba initiala