Varful cu Dor - Hanul Viilor

[sunshine]

    Mai copii, dar  pe oamenii in varsta cu ce ii serviti? Sa aud? Ceai ....mmmmm! Ce spuneti de o tuica fiarta ,ca n-am mai dormit bine de ceva nopti , stau si-mi bat capul ce cadouri sa va aduc de la Mosul si voi...... va distrati fara pic de bun simt Nu va ganditi ca sunt batrana si ma culc devreme ? Chiar asa veselie mare si eu ce fac?Citesc poznele pe care le faceti si ma intreb  ce faceam eu la varsta voastra si imi amintesc(cu greu, maica) cum citeam noaptea cu lanterna carti politiste si sf-uri.Pai sa nu faci atac de cord?
    Sa stiti ca, in ciuda varstei mele inaintate, tin la distractii si sunt deschisa la orice.Cu poieziile stau cam prost dar eu nu aveam decat Bacovia de citit , Eminescu si Stanescu(bugetul miiiiicc ).
     Hai ca mi s-a uscat gatul! Si mai zi una, trubadurule, pt sufletelul meu

[Lorelei]

Buna seara hangita, buna seara tuturor. Am intrat si eu pret de o clipa un lumea povestilor. Ma asez cumintitca intr-o parte, langa soba si astept povestile. Hangita?

[cv]

  (hanul asta de cand e la retea...)

bun venit raza draga, ma faci sa ma simt baba 
uite tuica fiarta de-ti doreste inima... cu niscai cuisoare... cat despre dar eu vreau zambetul celor dragi sa-l aduca mosul

bun venit, Lorelei  domnita noastra draga. Povestea am decis sa nu o spun aici. Am scris-o pentru cei ce vor sa o citeasca ca cine stie daca nu picoteau musterii de o ziceam

numai trubadurul de o spune ori drumetii... vad ca au uitat ca plata consumatiei e in povesti, vorbe cu talc... ori macar un cantec, doua...99

[Lady Allia]

Heru en amin, cormamin lindua ele lle, yra tie amin quenmne nenlasse m lle imbe nápoldë carnesîr!
Domnul meu, ma bucur sa te revad...sigur ca doresc un ceai alaturi de printul inorogilor.

[Lady Allia]

...Ah...cata liniste dragii mei, doar focul mai palpaie in vatra aruncand limbi jucause pe perete...cred ca am sa cant si am sa imi trimit inima sa sarute cerul iubirii sa va mai insenineze fruntile...

straluceste steaua mea iubita de unde esti
si poarta-mi cantecul in sufletele triste
ce-si plang amarul in triluri fara sunet
si-n halbe-adanci de ganduri aruncate
straluceste steaua mea iubita de unde esti
saruta fruntea dorului de duca
si-a inimilor triste si pline de regrete
si pune-le durerea pe aripi de comete
sa zboare-n pulberea uitarii de tristete
straluceste steaua mea iubita de unde esti
si canta-ne ceva ca sa uitam de lumea de afara

[cv]

Domnita daca tot suntem numai noi, ti-oi spune alta poveste veche despre cautari...ca toata viata e o cautare iar hangita este si a fost mereu "nomad"

Soarele-şi revarsă lumina peste decor. Nici o umbră. Privirea e atrasă doar de strălucirea câtorva pietre pe care deşertul încă nu le-a învins. Ochii îmi sunt atraşi de anumite forme, încât mă aplec şi le culeg pentru plăcerea de a le contempla mai de aproape, de a le putea simţi, sub buricul degetelor, luciul sau asperitatea. Cum e exclus să mă împovărez cu ceva ce nu-i esenţial, după câţiva metri le redau deşertului.

Peisajul e alb incandescent. Tălpile se afundă numai câţiva milimetri. Nimic spectaculos, însă dogoarea izvorâtă din nisipul dur, supraîncins tulbură văzul pe toată circumferinţa orizontului. Retina e nevoită să îndure această nemarginită dilatare a albului.
Trebuie să mă deprind a fixa depărtarea. Adesea neclare, tremurătoare, deformate de vibraţia căldurii, contururile se reconstruiesc ceva mai sus

...nisip
vânt
totul începe să danseze
alb-auriu
albastru-lăptos
se roteşte mă roteşte împrumutând în sarabandă nebună auriu alb alb privire sunet
fierbinte
creşte în lujer de nalbă sălbatică dănţuind în milioane de exemplare albe
continui
un pas şi încă un pas
o lume fără urme şi umbre
vârtejfloareretinaretinafloarevârtej
fum
altfel de fum
hora frenetică îmi lipeşte de obraji granule de nisip fierbinte...

Tai direct nesfârşita întindere de gigantice dune. Escaladez pante abrupte de nisip, cobor încordată, urmând meandrele. Mă pomenesc într-o căldare ai cărei pereţi sunt prea verticali să-i pot escalada. Sunt captiva dunelor.
Nisipul mi se pare din ce în ce mai moale. Vuiet, tunet, pustietate netedă. Tâmplele mi se zbat, iar în faţa ochilor încep să mi se rotească spirale de foc.

Nisipul se sfârşeşte pentru a face loc gresiei. Caravane de cămile vin şi pleacă.
Negustori bogaţi, prăvălii pline de mătăsuri, de obiecte din aur, potire cu perle. Fildeş şi pene, şofran şi boia, safire şi rubine, turbane purpurii şi bărbi negre, pânze în culori de curcubeu.
Fum... Un fum des şi alb... În mijlocul pieţei, un negustor trage din narghilea şi vinde apă...

Apă...

Apă... cioburile fostelor oale, pietre de moară preistorice... Printre degete alunecă nisipul fin.

Un pas, doi...
Câteva cratiţe ruginite, un capăt de frânghie abandonat, capre, un pâlc de copaci, pături şi saci aruncaţi pe jos...

Umbrele se lungesc răcoros. Privirea se odihneşte în strălucirea câtorva pietre care au învins deşertul. Prin fanta unei busole, visez steaua cea mai strălucitoare şi mai apropiată de orizont şi pornesc direct spre ea.

[Lady Allia]

...Nisip !!!!...Iarasi nisip peste tot...talpile sufletului si tampla lacrimii mi-au obosit...nu vad nimic...decat acea intindere de cristale mici si fine care stralucesc si imi injunghie privirea...ahh...padurea inimii mele...steaua mea...aceeiasi stea care rasare drumetilor si-i duce spre carari batatorite in cautare...Cautare de ce?....Cautare de duca, cautare de dor, cautare de iubire....de sfarsit de lacrimi si de brate de tine...!
...Inchid ochii, iar spiridusii imi picura pe buze zambetul....elfii imi canta din lire un cantec de iubire....inorogii necheaza visele la poarta auzului si se saruta cu luna..., iar inima imi zboara...catre steaua ei draga...catre ingerul de la capatul nimicului...caci acolo sunt...pe marginea clipei atarnate de granita nimicului...acolo unde se termina sfarsitul si incepe totul...si ma ridic...
...am in par ghirlande de nisip...si boabe aurii de soare pe haine...imi curge aurul nisipului pe ochii....imi umple clepsidra ce nu inceteaza...ce nu renunta sa curga...si mana fermecata a ingerului meu se intinde catre mine si in triluri de raset imi scutura sufletul de nimic si de nisipul miscator si inselator...ma ia pe aripa sufletului sau candid si bland si ma duce departe....
...asteapta-ma Printesa Livezilor de Inimi, a Surasului Curcubeului si a Trubadurului...asteapta-ma caci vin la tine....

[cv]

Peisajul se modifica, alaturi de tine domnita. Sunt ca in spatele unor dune primitoare... Brusc, descopar pe fundul unei vaioage,o  serpuire verde prin galbenul nisipului, sunt cativa zeci de palmieri  ce isi leagana linistiti frunzele...
Ai chemat padurea, frumoasa printesa elfa
si iar totul... totul incepe sa danseze
alb-auriu
albastru-laptos
apa
apa...

[cv]

Oaspeti dragi, cu ingaduinta voastra ma retrag acum. Maine e de alergat prin targ asa ca musai sa ma trezesc in zori. Ba trebuie sa mai cautam si ceva doftoroi pentru vocea bietului trubadur. Ieri a dansat domnitele si a cantat iar azi abia daca a reusit sa dea un salut guturat
da voi ramaneti de va veseliti. Azi de bucate abia daca v-ati atins, vinul asteapta pe masa...

[Lady Allia]

somnul sa-ti fie scaldat pe raze de luna....trubadurul sa-ti cante iubirea...iar visul sa iti zboare pe stralucirea stelelor...sa ne lumineze noptile adanci si sufletele triste....noapte buna Printesa....si maine vom povesti despre alte si alte canturi si calatorii...

[Lady Allia]

si....offf, iar am ramas singura sa-mi cant dorul din suflet...sa privesc focul...sa ascult tanguirile unor pasari pierdute si aproape inghetate ce tremura sub stresina de la han...
pe soba intr-un ibric vechi fierbe vinul...in oale de lut stau mancarurile dulcei hangite...un musteriu fumeaza tutun si ofteaza...un lup urla departe, iar sagetile elfilor arunca ravase in umbra inimilor...
luna coboara pe fereastra intr-o raza alba si stralucitoare...imi danseaza pe palma...si imi aduce mesajul mult dorit...si cred ca dupa ce mai visez putin....dupa ce beau o guritza de vin...voi merge catre odaia primitoare a hanului...

[cv]

Buna dimineata! Prieteni dragi. Azi e zi de targ si profit sa spun povestea locului:

Dupa cum unii stiu, hanul are un rege-trubadur in persoana maretului Gordius, in dreapta sta cu vorba maiastra si calda iubita regina si frumoasa domnita Lorelei, in stanga a doua vorba dulce si clara, frumoasa regina elfa Lady Allia. Gandurile si intelepciunea le sunt vegheate de sfatuitorul lor, inteleapta regina a Gradinilor Suspendate, Semiramis. Hanul e vegheat de ingeri si taina inimii lui o are un_suflet. Soarele, luna şi vantul stau alaturi in han, are oaspeti de soi, cu inimi dragi noua.

Traditia este ca toti cei care-i pasesc pragul prima data sa isi spuna povestea, sa stim cine este si cum sa ne adresam, iar Trubadurul sa le daruiesca un cantec de bun venit.

Pentru voi am inaltat acest loc cand am poposit din dealurile Mehedintiului, pentru ca voi sa va odihniti pasul langa prieteni, sa fiti ospatati cu bucate si bauturi alese, cu fructe din belsuc, cu nectar si mirodenii. Bun venit oaspeti dragi! Simtiti-va ca acasa si va veseliti!  Inima hangitei e mereu langa voi

[Lady Allia]

...Targul s-a terminat...am mancat multa turta dulce...si halvita....si am zambit cu gura pana la urechi cand am vazut copii manjiti de firele albe de vata de zahar care parea ca este intreg universul lor...alb si magic.
Dar...vai ce nesabuita sunt...am uitat sa va salut...buna seara dragele si dragii mei...ma bucur ca sunteti pe aici...mai tacuti...mai somnorosi, dar sunteti..., iar asta e important...
Hangita noastra sta langa vatra...cu o floare de iasomie in par...straluceste asemeni unei stelute si emana in jurul ei caldura si lumina..., dar ochii ei tare departe sunt...si mi-ar placea sa vad unde e capatul pivirii...o privire calda, blanda, visatoare, plina de dragoste si dor...
Din cand in cand schiteaza un oftat si un zambet...dar mereu are cuvinte frumoase si prietenesti pentru fiecare...mereu e plina de caldura si imbiere...de o mana de incredere pe umar...
Zambeste hangita draga si surade soarelui...dincolo de el sunt multe minunatii si lumi care pot sa iti surada inapoi...

[Lorelei]

Cioc cioc... Seara buna sa va fie! La han se aud povestile de departe. Am plecat si eu urechea sa le ascult si-n asta seara.

[Lady Allia]

Saesa omentien lle...Tamuríl of Nargothrond...! Bucuroasa sa te intalnesc Domnita Lorelei!

Buna seara sa iti fie frumoasa si dulce Domnita Lorelei...Tamuríl of Nargothrond...cum ti se spune in neamul de unde vin eu...! Demult vroiam sa iti spun ca vorba ta e tare maiastra, iar cuvintele iti sunt fermecate...probabil ursitoarele tale te-au iubit de micuta, deoarece ti-au ursit frumusetea eternei clipe, puritatea curcubeului in vorbe si cantul vantului in mesajele...ce plutesc peste tot asemeni unei file vechi si calde...mangaindu-ne sufletele...
Ramai in preajma..caci poate in seara acasta vei auzi povesti frumoase...de la Trubadurul care are vorba asemeni viselor fara sfarsit...de la hangita care stie sa incalzeasca pana si pietrele si sa dea viata pana si frunzelor ingalbenite...si..poate voi lasa lacrima elfa sa imi curga pe chip si sa insir in boabe povestea mea...