Hanul acesta este plin de caldura si dragoste...aici se nasc povesti cu zane si elfi..., cu printi si printese..., sfarsitul nu exista aici...hai sa vorbim despre viata..., despre zambet ..., despre hangita si trubadur..., despre cum nasc unicornii visele ...
Despre Macedon...prefer sa nu vorbesc..., cum nici despre Napoleon , Traian...si stii de ce? Pentru ca mereu i-a preocupat sa domine, sa aduca suferinta si sa li se ridice numele in slavi....au ucis iubirea folosindu-se de ea...au tradat-o fara scrupule si fara o strangere de mana si daca au fost ucisi...au fost ucisi nu de cei care ii iubeau...nu de cei care nu i-au inteles ci de ei insisi...
A trai pentru a implini un vis gol si searbad...inseamna a muri cu mult inainte de a realiza ceva...
Mai bine iubim, mai bine daruim, mai bine credem, mai bine ne lasam iubiti, mai bine invatam sa suferim si sa pierdem, mai bine ne lasam intelesi...., iar atunci cand vom zambi ultima data...sa avem sub ochii cui sa zambim...sa avem pentru cine sa ne dorim sa ne nastem din nou....
Poate a doua oara...flori?....porumbei?...soare?...inima?