
nu prea stie ce face hangita. s-a ratacit si drum inapoi nu crede ca exista. a promis insa ca la han nu va plange nimeni decat de bucurie asa ca daca vor mai fi vreodata musterii le daruieste o poveste veche, de pe vremea cand a venit la han... dar mai bine sa "curga" povestea!
Soricica isi freca labutele ingrozita: motanul griut care facea recensamantul in land vine pentru cina la han. Nu s-a mai pomenit motan sa se invite la han iar acesta nici nu-i un oarecare: educat, blanita nobila gri-albastra, la fel de albastrui ochisorii si o limbuta atat de roz...
A facut speriata plecaciuni bucataresei, a mituit-o cu spalarea blidelor inca un an, numai sa incropeasca o cina demna de motanel. Gandea ca de-i ghiftuit, Maritul Mau, nu s-a apleca asupra fragezimii soricesti...
Afland de asa oaspete neasteptat pana si gazdele au alungat colbul din cotloane, au scuturat hornurile, au infoiat pernele cele moi de matase rosie. Pe mese s-au pus carafe de lut sprea a gazduii vin tamaios, brutarii au ales faina alba si maia dibace spre a da avant painicilor si cozonacilor. Magicianul chitaitor al hanului a umplut cu cele mai frumoase povesti cufarul din piele galbui si a dat porunca Soricutei sa toarne peste fiecare poveste licoarea iubirii. Asa ca Soricica nu mai contenea sa amestece in vase nou-noute uleiurile parfumate si sa le cerceteze aromele.
Intr-un final, prin porumbelul rotat, s-a trimis ravas in toate colturile regatului Chit despre sarbatoarea cea mare de la conac si oaspetele Mau.
***
Brazii se incarcau de licurici zglobii cand un zgomot neobisnuit i-a facut pe soricei sa tresara de spaima: Mau se napusteste in bucatarie, cu scaieti infipti in coada.
Bucatreasa ramane cu polonicul in aer, Soricica a dat sa graiasca ceva dar s-a facut gramada peste scaunelul cu trei picioare si nici una nici doua buf cu nasucul infipt in blanita motanului. In buimaceala generala o pala de vant tranteste usa bucatariei, infasurand perdeaua peste muscata din fereastra. Motaniciul, o zbugheste respirand sacadat, sub fustele bucataresei care rade si rade, de nu se mai opreste.
„Un balaur cu suflet de iepure!”, sopteau soriceii si un timid oftat de usurare plutea in aer.
Profitand de slabiciunea lui Mau, Soricuta isi sterge fruntea cu batituta si scoate din buzunarelul sortuletului o placintica mica liliachie pe care o primise de la mag apoi, spre groaza tuturor, clipind din gene sarii pe obrajorul gri catifelat al lui Mau aplicandu-i un sarut cu aroma de coacaze.
-La masa! Striga bucatareasa, profitand la randul ei ca pisicelul e prea buimacind sa protesteze.
***
In aburii calzi, motanel clipeste rar si, de pe pernuta rosie de langa vatra, isi alinta lenes coada stufoasa. Bucatareasa a adus bucatele alese si el s-a infruptat pe cinste mai ales din placinta uriasa cu coacaze.
„Coacaze... Soricica cea cu ochii de zana, daaaa zana cea zambitoare a noptii! Doamne, nimeni pe lumea asta nu mai are asa mustati lungi si sensibile ca ale ei si ochii, ce ochisori... Ia uite: pana si florile adunate sub frunzele late ale brusturelui isi ridica alene capsoarele curioase sa-i admire domnita. Iar omida asta verde-albastruie isi admira degeaba bulinutele galbui de pe spate si se tot fataie, ca sa le faca sa para argintii si frumoase in lumina Lunii ca blanita soricutei. Soricuta... Soricuta lui” continua Mau printre sforaituri...
In sala petrecaretii, care de frica viiitorului, care de bucurie ca Maunel nu-i ca in cosmarurile lor, ciocnesc carafe si lalaie balade cu fapte de arme, sau istorisesc amintiri indepartate.
Mau adulmeca adanc aroma bucatelor si acum viseaza ca e pe o plaje fina, se intinde la soare sa-si incalzeasca blanita gri-albastra si zgaraie cu o gheruta o scoica sidefata, dantelata la margini.. Langa el e Soricuta. Se uita in ochisorii ei si sorb amandoi cu paiul dintr-un sirop de coacaze
Soba are brate largi si motanel viseaza si vizeaza...
Sala cea mare a hanului e plina cu petrecareti, sporovaiala, hamalaie. Intr-un colt motaie Soricuta... Oare e adevarat ca daca dormi cu nasul catre stele ai acelasi vis cu persoana iubita?