Varful cu Dor - Hanul Viilor

[cv]

Sanatate, domnita Lorelei!

[Gordius]

inchin cupa rubinie
cu o mare bucurie
sa traim si sa doinim
sa cantam si sa iubim
sa jucam hora cu foc
dragi prieteni! hai noroc!

[Lorelei]

urma pasului s-o sterge
din nisip. Din iarba - roua
se usca de mult soare.
Dar aici, intre ulcioare
pline ochi de vin curat,
ce hangita l-a furat
ba din soare, ba din luna,
ba din stele, din furtuna,
eu, aici, pastrez si roua
de-i lumina ori de ploua;
roua lacrimii fierbinte
care tremura, cuminte,
de prea multa frumusete.
nime'-n lume ne dezvete
de asa frumoase seri.
Nu stiam, pana mai ieri.

[cv]

Hangita roseste. Multumesc fata frumoasa. Fie-ti viata pe masura inimii de buna. Ma bucur ca te-am chemat alaturi de noi. Sper sa stai in continuare cu bucurie. Sper sa aduci versul sau pilda, sau gandul tau... oricare-ar fi el.

[Gordius]

vinul bun si cupa plina
gandul prea curat inchina
iara lacrima cea vie
este doar de bucurie
fie ca aceste seri
toamne, ierni si primaveri
sa ne fie vatra calda
ca iubirea ce ne scalda
si orice ar fi afara
fie ca in orice seara
sanatosi sa ne gasim
si prieteni sa-ntalnim

[Lorelei]

multumesc de gazduire,
si de-adanca pretuire.
dragi prieteni, tu, hangita,
trubadure, si voinice
de pe-acuma v-am lasat.
Gandul lacrimii - curat -
sa va-ndrume printre stele,
printre vise si ulcele
pline tot de vin cu vlaga
care limbile dezleaga.
Ne-om vedea tot pe-nserat,
alte ganduri de urmat
sa avem, in alte zile.
Vom mai umple alte file.
Eu la toti va multumesc,
ma inclin si ma grabesc
viselor sa ma dedau
insa amintire iau
de asa frumoasa seara.
Multumescu-va, dar, iara!

[Gordius]

Hangita frumoasa, vrednica si cu vers dulce, pregatit-ai tu odaile cele bune pentru oaspeti? Ca trubadurul a ostenit si se retrage...

Domnita Lorelei, este o bucurie si o onoare pentru mine sa potrivesc versuri impreuna cu domnia ta si tare mi-a facut placere cantul din seara asta.

Friend fratioare, dupa cum se vede, nu ai nevoie de carte sa doinesti cum se cuvine alaturi de prieteni in Hanul viilor. Iar cupele cu vin rubiniu tare-mi place sa le ciocnesc cu domnia ta.

Oaspeti dragi, prieteni, pe maine! Somn dulce ca si cantecul privighetorii va doresc. Si celor care mai zabovesc langa foc, povesti calde ca si cozonacul rumeior!

[cv]

Pregatite-s odaile si caii pentru cei ce au inca drum lung de strabatut. Ma bucur de prezenta ta trubadur drag, a frumoasei domnite, multumesc voinicului de urare. Va conduc pe fiecare dupa dorinta.
Lumina ramane aprinsa si stiti doar...hanul e deschis iar de nu ma vedeti nu va faceti griji... sunt prin curte.
Cu bine suflete frumoase!

[DIANA]

Pana sa vin eu de prin padure s-au culcat toti. Nu-i nimic! Ii vad maine! Deocamdata sa jumulesc curcanu  asta  pe care l-am imbatat cu coniac sa i se fragezeasca bine carnea. Apoi l-o gati hangita ca e maiastra! Ce ochi o face dimineata cand o vedea ditamai curcanul! Noapte buna, dragilor! 

[Lord_Saladin]

Hmm.... vad ca ati adormit... exact cand era vremea povestii mele...
Dar am sa spun negresit o poveste, ca poate mai sunt unii dintre voi treji... nu se stie... in orice caz,ca sa dormiti mai bine si sa aveti vise intelepte.

Ascultati la mine o istorioara,
Ce am auzit-o mai demult, cand am fost pe mare.
Se facea ca odata era un sultan,
Plin de avere si foarte baban,
Numele sau era Abdulah,
Si era credincios cu-adevarat lui Alah.
Si-era cel mai mare din intregul Bagdad,
Palatul acestui sultan minunat,
Si era plin de servitori,
Plin de soldati, de ingrijitori,
Si avea sultanul o gradina,
Toata, numai de flori rare plina,
Si avea femei si un harem numeros,
Si il tinea in seraiul cel mai frumos,
Femei ca el nimeni n-avea,
Zi de zi altele primea,
De la printi indepartati,
Si de la falosi imparati.
Si intr-o zi Abdulah pe strada iesi,
Si doi oameni simpli zari,
Unul din ei era un barbat,
Parea destul de modest imbracat,
Iar langa el, era o femeie,
Pesemne ca a lui sotie.
Si Abdulah, ii primi la el in palat,
Le dadu aur si un pranz bogat..
Si se duse mai apoi in gradina sa se roage,
Sa cerceteze divinele soroace.
-Oh, Dumnezeule, ajuta-i pe acesti indragostiti,
Sa aiba aur mult si sa fie fericiti,
Sa fie-n toata viata lor iubiti.
Sa aiba aur cat ii tine,
Sa fie fericiti ca mine !
Si astfel isi incheie ruga Abdulah,
Iar in cer, il asculta Allah,
Si a zis sa ii trimita un inger vestitor plin de lumina,
La sultanul cazut cu genunchii in tina.
-Sultane, sultane, eu sunt un inger bun,
Si am venit sa iti arat ca te rogi ca un nebun...
Pe cei ce i-ai vazut, pe indragostiti,
Ei sunt de mii de ori mai fericiti,
Decat esti tu, caci ei se iubesc,
In timp ce pe tine, doar Eu te pretuiesc,
Oamenilor doar le e frica de tine,
Oamenii iti stau alaturi din sete de bani si de bine,
Femeile-ti cu oricine te-ar insela,
In viata ta nu ai gustat dragostea,
Tu crezi despre tine ca esti binecunvantat,
Dar, nesabuitule, esti cel mai blestemat...

Sultanul incepu a plange si cazu in pamant,
Voia sa moara, sa ajunga in mormant...
-Sultane, sultane, ingeru-i grai...
Niciodata moartea nu-ti dori,
Eu doar am vrut sa iti arat ca pe aceasta lume,
Doar dragostea-i cea mai de pret si far` de nume,
Pentru aceea, renunta la harem si la cadane,
Da-le la slujitorii-ti far de numari si nume,
Si ia o femeie din aceasta cetate,
Si iubeste-o doar pe ea pana la moarte !

Si sultanul asa a si facut,
Si a trait fericit de n-a mai putut...

Singura virtute fara de pret in lume, prieteni, e cea a iubirii... orice se poate cumpara pe bani si aur, numai iubirea si prietenia nu. Iubirea se castiga, nu se cumpara, si ea totodata aduce cele mai multa bucurii.

[Lorelei]

Cioc, cioc!

[cv]

Buna seara fata frumoasa! Pofteste. Nu fii sfioasa! Acum aduc un zambet la masa Domniei tale

[Lorelei]

Bine te-am regasit, hangita plina de povesti. Fierbe vinul? Simt aroma de scortisoara...

[Gordius]

Sara buna, frumoasa domnita! Seara buna draga hangita! Unde-ai pus cheile de la pivinta, sa aduc vin de cel bun?

[Gordius]

Menestrelul vostru ratacitor este cam introcnat in seara asta de n-a simtit nasul lui ca vinul fierbe deja... Cum a fost pe cele carari din cele patru zari azi, frumoaselor?