Multumesc draga mea Regina a sufletelor..., multumesc draga vorba blanda si inteleapta..., multumesc draga mea prietena pentru ca...ai mereu crengute verzi de brad in suflet si priviri si stii sa le asezi acolo unde este nevoie de ele...! Multumesc pentru ca esti aici si simt din nou mirosul cozonacilor..., al vinului fiert, al povestilor pregatite, dar nespuse..., multumesc pentru clipele in care hangita si trubadurul sunt printre noi oriunde ar fi...
Si noaptea se lasa si printi si printese se aduna din nou la han..., voci gingase si cristaline ganguresc..., amintirile bat la geamuri cu fulgi cristalini si albi..., bradul licareste, iar focul arunca umbre jucause pe peretii hanului...
Undeva departe...umbrele muntilor saruta zapada, iar luna isi trimite razele sa se intalneasca cu mii de chipuri adormite de copii...., sa lumineze ganduri si suflete..., iar unicornii canta in vise alungand cosmarul...
O zanuta sta pe o lampa veche...si arunca petale de iasomie si miresme de lacramioare peste tot..., iar cativa elfi...servesc bucatele...zambind politicos si alungand tristetea si amarul...
Din grajd se aude nechezatul celui mai frumos armasar...Shinning...strabunicul tuturor cailor si al unicornilor...care are dor de povesti si de galopat prin ganduri si lacrimi...
Da...e minunat sa le revad pe toate..., dar parca astept si alti drumeti... mancarea inca e calda, cozonacii si vinul....sunt imbietori si arunca miresme de...lamaie si scortisoara...
Mai vine cineva?....Usa e deschisa...povestile nespuse asteapta cuminti...