Varful cu Dor - Hanul Viilor

[cv]

Sa vina cantarile. Azi hangita aduce vin vechi cu gust usor amarui E negru si parfumat sa-l pastram in suflet multe seri de azi inainte

[Gordius]

Dragele "mosului" ... Tare mai dorea trubadurul, batranul, sa poposeasca langa domniile voastre si seara sa sa devina stralucitoare ca o aurora intre zapezi... Caci desi iarna e inca departe, la nasul lui e un iceberg care se lauda ca ar fi scufundat Titanicul .

[Lorelei]

Sper numai ca nu numai trubadurii raciti au parte de vin fiert si sirop de muguri de pin. 

[Gordius]

Asta imi aminteste de o poveste veche... auzita de la maritul rege al tinuturilor Bucuriei... Oare oaspetii dragi doresc a auzi o poveste?

[cv]

Nu domnita draga. Poftiti cu totii! Tot ce va doreste inima si ceva zambete in plus

Astept povestea trubadur drag

[Lorelei]

cand e vorba de povesti, cu totii devenim copii. Ascultam numai ochi si urechi. (de fapt numai ochi, da' asa e vorba... )

[Gordius]

Atunci, hangita draga... stinge luminile mari din han si lasa doar o lumanare... si adu pernele din odai in fata caminului, pune langa noi blidute cu castane coapte si carafe cu vin... si aseaza-te si tu... E o poveste veche, auzita si simtita de mult, intr-un miez de iarna, apropiat de Craciun, o poveste nu foarte maiastra, dar care pe trubadur a miscat... Si hai sa purcedem impreuna la povestit.

[Gordius]

Se spune, si iar se spune, ca odata, de mult, dar nu foarte de mult, intr-un vis cu lacrimi pe gene...

[DIANA]

Mare trubadur, incepe ovestea! Si zeita o asteapta cu nerabdare chiar daca sta mai langa geam sa il zareasca pe Voinic! Tre' s-apara!

[Gordius]

Zeita Diana, fii binevenita! Aici e trubadurul transformat in povestitor . Si aici, aici sunt prietenii! Stai langa mine si foc, povestea mea... sper sa iti fie pe plac.

Se spune ca traia odata, intr-o tara mare si bogata, un print neinchipuit de crud. Placerile lui erau ingrozitor de sangeroase. Luptele intre oameni sau cu fiarele salbatice, razboaiele erau distractiile lui preferate. Cand un om se zbatea in ghearele mortii, hohotele de ras ale printului umpleau salile bogate, dar pustii, ale batranului castel.
Intr-adevar, salile castelului ramasesera pustii. Cruzimea printului alungase, in cele din urma, si pe cei cativa oameni care il slujisera cu credinta. Singurul suflet care mai ramasese langa el era un servitor, batran ca vremea, care se pleca intotdeauna cu rabdare in fata loviturilor printului.
Regele, tatal tanarului print, incercase tot ce era posibil pentru a-si aduce fiul pe calea cea buna. Totul fusese insa zadarnic. Nici cantecele, nici dansurile, nici florile si nici zambetul nu reusisera sa-l smulga cruzimii si sa-i sadeasca in suflet un sambure de lumina. Nici profesorii mari pe care ii tocmise regele, nici vrajitorii chemati pentru a rupe blestemul nu-i adusesera vreun gand bun, iar parintilor alinarea mult dorita. Tanarul print ii ucisese pe toti, fara mila, cu un zambet rau fluturand in coltul buzelor. Nici colindele copiilor, nici ganguritul unui prunc, nici cantecul unei pasari, nici caldura unei primaveri nu puteau razbate pana la inima neagra a printului.

[Lorelei]

si? si?

[cv]

continua trubadur

[DIANA]

Sa avem rabdare! Mai vrei o batista, Trubadurule? O ciorba fierbinte?

[Gordius]

Trubadurul isi drege glasul si zambeste... aproape ca se lasase in voia febrei... dar continua...

[Gordius]

Regele, tatal tanarului print, incercase tot ce era posibil pentru a-si aduce fiul pe calea cea buna. Totul fusese insa zadarnic. Nici cantecele, nici dansurile, nici florile si nici zambetul nu reusisera sa-l smulga cruzimii si sa-i sadeasca in suflet un sambure de lumina. Nici profesorii mari pe care ii tocmise regele, nici vrajitorii chemati pentru a rupe blestemul nu-i adusesera vreun gand bun, iar parintilor alinarea mult dorita. Tanarul print ii ucisese pe toti, fara mila, cu un zambet rau fluturand in coltul buzelor. Nici colindele copiilor, nici ganguritul unui prunc, nici cantecul unei pasari, nici caldura unei primaveri nu puteau razbate pana la inima neagra a printului.
In tacere si durere, regele si regina se stinsera, inainte de vreme, de suparare. Astfel, trecura toamne, ierni, primaveri si veri, iar printul, ramas doar cu batranul servitor, se distra cu aceleasi vechi maceluri, devenind din zi in zi mai neinduplecat si trist.
Batranul servitor nu-l parasea nici o clipa, in ciuda chinurilor la care era supus. Traia cu speranta ca intr-o zi se va intampla o minune si Printul Negru va putea fi, macar pentru un moment, bun, frumos, curat. Abia in acel moment ar fi simtit si el, batranul, ca viata lui nu a trecut degeaba, ca suferintele lui nu au fost desarte. Doar pentru asta mai traia: pentru clipa in care blestemul s-ar putea rupe.
Cazuse o iarna alba ai stralucitoare peste tara in care printul raspandise o spaima grozava. Brazii impodobiti imprastiau in orase o lumina vesela iar vitrinele magazinelor straluceau incarcate de daruri, in seara geroasa de Ajun de Craciun.
Castelul cenusiu si inspaimantator, a carui cumplita umbra nu o putea ascunde noianul de zapada, se profila ca o fantoma, invaluit in lumina ciudata a lunii, pe fundalul unui cer sticlos, incarcat de stele.