05 Noiembrie, 2025, 12:10:36 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Varful cu Dor - Hanul Viilor  (Citit de 754902 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

06 Octombrie, 2004, 10:31:33 p.m.
Răspuns #195

DIANA

Vizitator
Nuuuu! Zeita a fost prea absorbita de poveste si de aceea nu ati simtit-o in preajma!

06 Octombrie, 2004, 10:34:46 p.m.
Răspuns #196

cv

Vizitator
-Hangita, va comunic ca vineri dimineata voi inhama caii si ii voi mana catre Piatra Craiului
- Zarnesti, Coltii Chiliilor, grota cu bisericuta, refugiul Diana…
- Sa va aduc si calul Domniei Voastre? Trei apusuri ochii nostri vor vedea deasupra batranilor munti… multe treburi ne grabesc intoarcerea.
- Cum nu prieten drag. Te voi urma in drumul spre Om. Numai sa-mi spui loc de cort unde gasim? Poposim in cetate, alegem campul sau vom calatorii peste noapte si oprim in jnepeni aproape de marginea prapastiei?
-Unde am de gand sa poposesc in greaua calatorie? Prima noapte vom hodini in cetatea curmaturii, pentru ca lung drum ne asteapta in ziua ce va urma; A doua in refugiul care ne va primi si unde ne vom pregati cele ale gurii si picioare vom odihni pentru mai departe la focul ce-l vom incinge in pragul usii.
-Drumul pana acolo prin padure e complet anost, noroc ca nu mergem decat o ora jumatate.
-In ascutit loc vom reface ale nostre fortze si relaxa ale trupului parti; Din ascutin a treia zi vom merge pana om intalni un OM iar apoi pre lantzuri si saritori ne vom calauzi la vale spre proaspata hruba de la Sparlea spre calduletzul ceai cu rom din plai si gustosii papanasi.
- Bun traseu ai ales prieten drag
-Calul meu si calul viteazului Dragos, cel cu care am impartit painea in multe alte minunate calatorii. Numai doi. Mare bucurie ne-ar face sa ni va alaturati pentru acest scurt dar plin de fericire drum.

06 Octombrie, 2004, 10:35:33 p.m.
Răspuns #197

cv

Vizitator
  Si au pornit calatorii in pomenita zi de vineri sa se intalneasca cu soarele pe drum si sa-l urmeze catre legendarul OM. De-l vor gasi sau nu pe cararile muntilor sau pe cele ale sufletului inca nu se stie, povestea abia a inceput.
Priviti-i cum calaresc umar la umar, gand la gand tragand cu prietenie si aducere aminte. Inaintea lor se petrece ceata spre steiurile inalte, precum somnul de pe ochii omului harnic la ceasul hotarat de Dumnezeu primei inchinari.
Coamele cailor mangaie iarba inalta, iarba le improspateaza copitele si le infioara piepturile lucioase, urechile cauta rotund zvonurile padurii si narile largi inghit stelele tarzii in goana vesela.
Sunt cai tineri si vrednici si de pe spinarile lor se zareste curand, colea pe drum, in fata, un magarus tropaind marunt si dand intelept din urechi. Duce in spate un barbat ajuns in cumpana tineretii, imbracat in straie negre. O palarie veche tine tovarasie sprancenelor arcuite scurt deasupra chipului ars de soare. In parul de culoarea rasinei se clatina trei crengute de alun, dar calatorul nu stie de ele, cum nu stie nici de basmaluta care se iveste de sub surtuc, acoperind cicatricea prelunga, altfel si-ar fi scuturat pletele si ar fi strans cu grija petecul rosu la caldura sanului stang.
El si magarul par a fi tovarasi de mult timp, haturile se odihnesc in manusa de piele, doar din cand in cand coapsa barbatului tresare a indemn si atunci teaca sabiei se cearta ragusit cu pintenii vechi.
 Stapanul lui auzind zgomot in spate struneste harnicia animalului primind in
ochii apusi salutul cercetator al drumetilor nostri.

06 Octombrie, 2004, 10:39:32 p.m.
Răspuns #198
Offline

Lorelei


mai vrem, mai vrem...

si cine-i mana prietena cu care se scriu povestile "la doua maini"?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

06 Octombrie, 2004, 10:39:36 p.m.
Răspuns #199

cv

Vizitator
Multumesc surioarei pentru mangaierea calda care a dat-o acestei povesti :)

Ma tem ca au fost...multe maini aici
« Ultima Modificare: 06 Octombrie, 2004, 10:42:23 p.m. de Minerva »

06 Octombrie, 2004, 10:47:26 p.m.
Răspuns #200

cv

Vizitator
Prieteni dragi ma duc sa pregatesc odaile.Ramaneti de va veseliti in continuare. Lumina ramane aprinsa. Hanul este si al vostru.  :)

06 Octombrie, 2004, 10:51:04 p.m.
Răspuns #201
Offline

Lorelei


Noapte buna, prieteni dragi. Hangita, asteptam maine urmarea povestii!
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

06 Octombrie, 2004, 10:52:06 p.m.
Răspuns #202

cv

Vizitator
Alte si alte povesti promit de cate ori timpul imi va da voie :)

06 Octombrie, 2004, 10:53:48 p.m.
Răspuns #203

DIANA

Vizitator
Noapte buna, dragii mei! Eu mai raman sa mai punlemne pe focsi sa ma gandesc la povestile voastre din seara asta. Pe maine!

07 Octombrie, 2004, 05:45:20 p.m.
Răspuns #204

cv

Vizitator
Buna dimineata, zeita draga! Bun gasit prieteni mai noi sau mai vechi. Ma grabesc sa fac lumina si sa aprind focul. Sper sa va simtiti bine azi la han ;)

07 Octombrie, 2004, 06:06:46 p.m.
Răspuns #205

Lord_Saladin

Vizitator
 Prieteni... am sa va spun si eu o poveste... nu e un cant, nu e o balada, ci e doar o poveste.
 Undeva, prin Apus, au trait odata doi viteji cavaleri, unul cu parul negru ca pana corbului, celalat cu parul  balai ca spicul de grau .Ei,  slujeau Binelui si regatului lor, fiind mereu primii in lupta, cei mai puternici si mai nobili .Se cunosteau inca de mici copii, iar vitejiile lor erau cunoscute de o lume intreaga... oamenii ii iubeau pe amandoi, si de fiecare data cand treceau prin sate, multimi de oameni ii intampinau, copii se jucau voiosi in jurul lor, iar fecioarele tinere aruncau flori in fata cailor lor.
 Auzitu-sa in tara ca vin iarasi navalitorii... veneau ca de obicei,  sa pradeze, sa rapeasca fete tinere, sa ia robi, sa ucida oameni, sa se infrupte din granele si bogatiile tarii.
 Chemat-a regele la oaste pe toti voinicii si vitejii tarii... se adunara toti acolo, in numar mare, cata frunza si iarba... insa dusmanii erau numerosi, mult mai numerosi inca.
 Cavalerul cu par balai se arunca nebuneste inainte... taia dusmani in stanga si in dreapta sa, iar calul lui parea ca zboara peste lesurile vrajmase..
 

07 Octombrie, 2004, 06:17:43 p.m.
Răspuns #206

Lord_Saladin

Vizitator
 Dar o clipa de neatentie, si cavalerul balai cazu de pe cal... imediat, dusmanii venira in jurul sau si il improscara cu o grindina de lanci... una dintre ele il lovi in picior... parea ca totul e pierdut pentru el... doar praf, pulbere in jur, si tipatele salbatice ale vrajmasilor..
 Dar deodata, cavalerul cel cu parul ca si pana corbului, veni si ii imprastie pe dusmani cum imprastie vantul toamnei frunzele vestede.Isi salva prietenul cu riscul propriei sale vieti.

 Dupa ce dusmanii au plecat, regele ii chema pe cei doi cavaleri la un ospat, in castel.. erau acolo toti boierii, printesele, femeile nobile, oameni de rand...
 Si cavalerul cu par negru zari o preafrumoasa domnita, si inima sa incepu sa bata cu putere.Se duse de o chema sa iasa cu el in gradina castelului .
 I-a jurat iubire eterna... a cazut in genunchi in fata ei... .
 

07 Octombrie, 2004, 06:47:03 p.m.
Răspuns #207

cv

Vizitator
 :) continua povestea, Muzafer!
« Ultima Modificare: 07 Octombrie, 2004, 06:50:55 p.m. de Minerva »

07 Octombrie, 2004, 07:05:03 p.m.
Răspuns #208

DIANA

Vizitator
Buna sa va fie inima, la fel ca si cugetul dar si bucatele! Vin de la drum lung si mi-e cam foame. Hangito, dai o supa? Muzafer, te ascult cu drag. Ma trag mai langa foc sa imi incalzesc oasele.

07 Octombrie, 2004, 07:14:01 p.m.
Răspuns #209

cv

Vizitator
Da hangita bucate calde. Acum intind masa si intarat inca oleaca focul ista. Stai langa soba si de-ti mai doreste inima ceva striga ca-s pe aproape ;)
« Ultima Modificare: 07 Octombrie, 2004, 07:19:01 p.m. de Minerva »