Prieteni... am sa va spun si eu o poveste... nu e un cant, nu e o balada, ci e doar o poveste.
Undeva, prin Apus, au trait odata doi viteji cavaleri, unul cu parul negru ca pana corbului, celalat cu parul balai ca spicul de grau .Ei, slujeau Binelui si regatului lor, fiind mereu primii in lupta, cei mai puternici si mai nobili .Se cunosteau inca de mici copii, iar vitejiile lor erau cunoscute de o lume intreaga... oamenii ii iubeau pe amandoi, si de fiecare data cand treceau prin sate, multimi de oameni ii intampinau, copii se jucau voiosi in jurul lor, iar fecioarele tinere aruncau flori in fata cailor lor.
Auzitu-sa in tara ca vin iarasi navalitorii... veneau ca de obicei, sa pradeze, sa rapeasca fete tinere, sa ia robi, sa ucida oameni, sa se infrupte din granele si bogatiile tarii.
Chemat-a regele la oaste pe toti voinicii si vitejii tarii... se adunara toti acolo, in numar mare, cata frunza si iarba... insa dusmanii erau numerosi, mult mai numerosi inca.
Cavalerul cu par balai se arunca nebuneste inainte... taia dusmani in stanga si in dreapta sa, iar calul lui parea ca zboara peste lesurile vrajmase..