"Intunericul dicta luminii constante si sarace, sa treaca cu mine prin toate ecluzele vietii, iar ea se disimula ca un om in deruta, se imobiliza, orgolioasa, pe larga fatza a celor înselatori si mascati... Tot, stralucind de iubire, fascina Universul ignorant. Buzele ei de aur nu mai erau pentru mine ca sa rada...si cuvintele ei de aureola aveau un sens asa de perfect, încat in noptile de tinerete si moarte, ii ascultam vocea vibrand in zgomotele lumii... si astfel m-am închis in aceasta lume, visând...
Iubirea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna... caldura pamantului, lacrimile norilor si mireasma de ceatza..."