Este Don Juan fericit?

[Lorelei]

Revin cu un subiect pentru care mai lansasem undeva o sugestie. Ma tot intreb daca topicul isi are locul aici sau la "Totul despre iubire". Intrebarea mea nu este una deloc retorica. Sunt curioasa cum vedeti voi lucrurile. Este Don Juan fericit? (Nu ma refer la tipul don juanesc, ci la mitul lui Don Juan.) Cautarea lui, iubirile lui il fac fericit? Sau nu fac decat sa adanceasca si mai mult golul din suflet? E fericit de fiecare data cand iubeste? Sau de fiecare data are intuitia efemerului si-a risipirii? Cat despre noi... cand sa ne oprim din cautare?


Poate ar trebui sa adug ca e cumva un subiect "la doua maini", iscat dupa un schimb de mesaje cu "mana prietena" care m-a pus pe ganduri si mi-a ridicat o multime de intrebari.

[mana prietena]

De Don Juan:

Nu e tradator.. decat dintr-o norma din asta a societatii ca daca te culci cu o femeie, trebuie sa ramai langa ea.
Norma care totusi natural nu exista.. Foarte putine animale raman impreuna. Dar societatea pretinde ca sa nu trezesti pe nimeni din visul frumos al idealului, si daca o femeie e cam visatoare, si Don Juan o simte vulnerabila, o are, si apoi isi vede de drum, atunci big NO NO si trebuie blamant. Ma rog, frustrarea..

Eu ma bucur pentru Don Juani, sunt printre 1% dintre toti barbatii (restul 99% pampalai) care nu sunt speriati de femei, si chiar le inteleg si le simt - exact asa cum ar trebui s-o faca toti!
Pentu un Don Juan, daca o tipa il respinge, el chiar o respecta, pentru ca e sincera, el nemai stand sa piarda timpul. Stie ca atractia e o chestie naturala, si daca tipa a zis nu, oricum mare lucru nu iesea de acolo, asa ca isi vede de drum.
Numa pampalaii (wimps!) stau si bocesc si urasc femeia care i-a respins. De fapt ei plang dupa mamica ce i-a intarcat cand erau mici.

Deci Don Juan este OK. Nu e nici extatic, dar in nici un caz nu e un tradator. Este doar foarte autentic.

[Lorelei]

Draga mana prietena,
iti multumesc pentru interventie. Asta ca poate nu avea lumea destule intrebari! 
Speram (adica eu si mana prietena) totusi sa iasa un subiect la "multe maini", nu numai la cele doua - prietene.

[DIANA]

Ba, dimpotriva! Societatea nu pretinde ca daca te culci cu o femeie trebuie sa ramai langa ea, ci mai degraba promoveaza libertinajul si legalizeaza desfraul.
Comparatia cu animalele e putin subiectiva! Scopul despartirii intre animale este unul diferit de cel al despartirii intre oameni, nu esti de acord?
Si apoi, idealul isi are rostul lui, ca nu degeaba este impus clar si fara echivoc! Iar atractia e o chestie ca multe altele: naturala, dar important e in slujba cui o pui!
Don Juan e un personaj autentic, insa nu un model de viata potrivit. Poate fi un paravan pentru aventurieri, insa cade la cel mai mic argument cuminte.

[Lorelei]

Eu nu cred ca Don Juan e un aventurier. Cred ca e numai un etern indragostit. De fiecare data crede (sau spera) ca e gasit-o pe EA. Si de fiecare data se insala, deci o ia de la capat. De aici si intrebarea daca e sau nu fericit. Fericirea poate fi numai drumul spre varf?
Model de viata? De ce nu? Cati nu se complat intr-o dragoste calduta, numai pentru ca si-au dat seama prea tarziu ca nu a fost sa fie?

[DIANA]

Acum, fie vorba intre noi, nu ti se pare ca e totusi o scuza putin deplasata? Pai asa am putea sa credem toti si sa ne ascundem dupa o asemenea idee, sa zburam din floare in floare si la sfarsitul vietii sa ne declaram totusi nefericiti ca nu ne-am gasit jumatatea. Tocmai de aceea spuneam ca Don Juan nu poate fi luat ca model de viata, cu toate ca este un personaj interesant, dragut, etc.

[mana prietena]

Da draga Lorelei - imi place - doar ce am avut un mic insight apropos de ingdragostire. Sa-l impartasesc (multumesc!)

Uite, exista cumva aceasta stampila de "a fi indragostit" daca un om zburda pe camp, culege flori, e visator, e relaxat, admira frumosul!
Dar daca acea pajiste este viata de zi cu zi, si ceea ce culege el nu sunt flori ci fete, cu toate ca are aceiasi relaxare, aceiasi apreciere, aceiasi atractie fata de cele mai splendide flori, atunci, brusc, nu mai e indragostit, ci profitor si cu o moralitate indoielnica.

Dar atitudinea omul este la fel.. ceva il mana sa caute, ceva il face sa smulga, ceva il face sa cuprinda cu palmele, sa coboare privirea si sa admire frumusetea naturii si maretia creatiei!

Si totusi.....

[Lorelei]

Tot intre noi fie vorba, cum zici tu, nu cumva ne ascundem in spatele moralei cuminti si nu putem sa privim si altfel lucrurile? Poate ca ne ascundem esecurile in spatele unor virtuti fara continut in spatele lor?
Diana, iarta-ma, nu vreau sa sune a atac, Doamne fereste, si nici a prozelitism, da' nu pot sa nu ma intreb.

[DIANA]

Doamne feri, mai mana prietena! Pai in comparatia ta suna ceva ciudat: in primul plan, campul e camp, in al doilea plan, campul e viata dreala, in primul plan, BARBATUL e cel care culege florile, iar in al doilea plan, tot BARBATUL este cel care culege...fetele! Adica noi nu suntem mai mult decat niste plante?! Ma rog, flori, dar tot plante?!
Si inca ceva: tu compari destinul unui om cu cel al unei flori? Sau le compari doar acolo si atunci cand iti convine? Ca nu inteleg! 

Lorelei, intrebarile tale (nu cumva ne ascundem in spatele moralei cuminti si nu putem sa privim si altfel lucrurile? Poate ca ne ascundem esecurile in spatele unor virtuti fara continut in spatele lor? ) au ceva care ma incita. Un esec presupune un plan sau proiect. Cred ca de la asta ar trebui sa incepem o eventuala discutie: care e planul? Ca sa stim ce esec ascundem sau nu in spatele unei "morale cuminti" cum ai numit-o tu. Dar as propune sa discutam despre asta in alta parte, alta data.

[Lorelei]

Ok, facem pace (momentan!). Glumesc. Planul de care vorbeam este desigur cel sentimental. Dar cum zici tu putem relua discutia alta data. Intind mana mainii prietene si iti multumim pentru interesul aratat temei. Poate revii. Poate mai vin si altii.

[mana prietena]

Trebuie un pic sa explic: si fac pace si cedez dupa aceea...
 
Probabil de asta exista aceasta idee cu Don Juan-ul ca ar avea un stil de viata indoielnic.. unele fete chiar sunt plante (asteapta sa fie culese, si daca apare unul interesat si placut, ii sar in brate cu toata puterea cu care pana atunci s-au abtinut).
Si cumva restul, vrand sa apere aceasta inocenta candida, se revolta impotriva asa zisor profitori..

Astea fiind zise de ce Don Juanii cei care ne dau tutor tarcoale, aproape insinuandu-si dorintele doar din priviri, darami-te gesturi..

Lorelei cred ca se refera mai mult la ce simte tipul in sine, acel Don Juan spiritual, la cautarile lui.. (se presupune probabil ca nu exista suferinta atunci cand face un pas inainte, catre ceea ce isi doreste.)

[Lorelei]

Pai d'aia suntem doua maini prietene, ca ne completem. Fiecare vede cate o fateta a lui Don Juan. A mea este intr-adevar o viziune a unui Don Juan insetat de absolut.

[DIANA]

Am si eu o intrebare; cum cucereste Don Juan fetele? Nu cumva tot prin promisiuni de iubire si pretuire vesnice? Da, pe langa farmecul personal. Ok, nu il acuzam pe Don Juan ca e un mincinos sau un tip meschi, ci un vesnic indragostit, mereu nemultumit cu ceea ce gaseste. Adica ceea ce spune si crede el sunt doar niste adevaruri de moment, dar pericolul ete tocmai ca un defect, care e nestatornicia lui, poate trece drept virtute!

[Lorelei]

Diana, eu incerc sa nu judec. Si mai ales sa nu judec bun/rau. Sistemul meu de valori tine de o alta paradigma, a cautarii iubirii absolute, care n-are nimic moral sau imoral. Este, daca vrei, amorala. Nu vad nici un pericol. Probabil depinde din ce perspectiva privesti!

[friend]

  Faina discutie despre cat de fericit e dom'ne Don Juan, purtata doar intre fete! Normal, ele stiu daca e fericit omu', pana la urma.

Totusi poate ar fi raspuns si barbatii daca n-ar fi fost facuti... 99%!!!


Am fugit, ca m-ati speriat!!! Continuati...     Va citesc!