Oameni buni, ce legatura are iubirea cu ura? Daca iubesti e clar ca nu urasti! Daca ai iubit cu adevarat pe cineva nu cred ca poti ajunge sa urasti persoana respectiva, indiferent de imprejurari. Exista momente de suparare, asta da, dar nu ura. O posibila scena ar fi cea clasica de tradare. Ajungi acasa de la servici, te-ai gandit la ea, i-ai adus si o floare si.. o gasesti acasa, dar nu singura, ci in pat cu cel mai bun prieten al tau. Zic "clasica" pentru ca se intampla foarte des in telenovele. In momentul acela zici ca simti ura, dar nu e ura, inca o iubesti. Presupunand ca nu reusiti sa treceti peste aceasta problema va aflati in fata unei despartiri. Esti ranit, e adevarat, te simti tradat, dar asta nu inseamna ca urasti, chiar daca pe moment asta simti. Din punctul meu de vedere este mai degraba o suparare, o suparare care va trece curand, odata cu uitarea acelei scene. Cred ca cel mai bine, in acest caz, este sa ti minte momentele fericite pe care le-ati trait impreuna si fiecare sa isi vada de viata lui. Nu cred ca trebuie sa urasti, in primul rand pentru ca iti faci singur rau! Ura iti va distruge sufletul, te vei gandii mult timp la ea, la scena respectiva.. Ura nu aduce nici un bine!
In continuare am sa va povestesc ceva ce ar trebuii sa povestesc la "Povestiri"..
Am iubit doi ani o fata, ea era cu cineva, nu era fericita cu el, erau impreuna mai mult din obisnuinta si.. pentru sex. Eram bun prieten si cu el si cu ea, timpul a trecut si.. am ajutat-o sa vada care este realitatea. Pana la urma a acceptat si a recunoscut situatia. Aici trebuia sa intervin in favoarea mea, probabil ca multi din voi o sa ziceti ca am facut-o deja despartindu-i. Nu, nu este adevarat, niciodata nu i-am zis ce sa faca, nici macar nu i-am sugerat, am facut-o doar sa vada realitatea. Dupa toate astea, implicarea mea sentimentala este destul de clara, nu? Totusi, desi speram sa fie mai mult intre noi decat o simpla prietenie nu am facut nimic, am lasat lucrurile sa curga de la sine inca ceva vreme. Apoi s-a intamplat ce ma astetam sa se intample, ea a cunoscut pe cineva, pe moment am avut impresia ca ii place de banii lui, nu de el, adevarul e ca nu imi pasa pentru ca ea se simtea bine, a plecat din tara cu el si in rarele ocazii cand mai vorbeam cu ea imi zicea ca este fericita, imi povestea de iesirile lor, de locurile in care au fost etc. Va dati seama ca nu imi era tot una. Probabil ca multi ar fi urat-o pentru ca au investit mult timp (o vedeam aproape zi de zi la inceput) si suflet si cand ar fi trebuit sa fie momentul fericit nu a fost sa mai vina. Dar cum sa urasti pe cineva pe cine iubesti?! E o prostie! Nu ai cum! Daca o iubesti cu adevarat ii vrei binele si ai sa ii fi pe mai deparate alaturi atunci cand va avea nevoie de tine. Timpul a trecut, evident ca ma gandeam tot mai rar la ea, m-a durut sa stiu ca a fost in tara si a uitat sa imi dea un semn desi promisese, dar ea e fericita (sper, ca nu am mai vorbit cu ea de mult) si asta e tot ce conteaza. Inainte sa plece din tara i-am spus ca am sentimente speciale pentru ea, nu ca sa incerc sa ii despart ci pentru ca am vrut sa stie, m-a cucerit fara sa isi dea seama si am crezut ca e bine sa stie. Mi-a spus ca si ea tine la mine dar nimic mai mult, evident ca stiam adevarul, dar ma simteam vrajit de ea, chiar daca prietenii imi ziceau ca este o fata de 2 lei ca are un trecut dubios, etc., nu imi pasa, chiar daca ar fi fost adevarat tot ce se zicea nu conta pentru ca o iubeam. Vreau sa va spun ca nu am primit nici macar un singur sarut de la ea. Totusi, dupa toate astea, ma bucur ca o duce bine, ma bucur ca este fericita si daca as putea sa dau timpul inapoi nu as schimba nimic.
Va mai spun doar atat: la indiferenta este clar cum ajungem, dar daca iubesti cu adevarat nu ai cum sa urasti pentru ca ai sa accepti persoana de langa tine asa cum e, sau in cazul in care nu poti, ai sa iti vezi de viata ta.