Pustiu de decembrie

[Lorelei]

Ning peste noi
colinde noi
şi uneori un gând.

Ler scump
se-apleacă-n despletire
peste tâmplă.

Duios amurgul
se răsfaţă-n vânt.

Şi-ncet se-aşterne
iarna asta simplă.

Cu gest închis,
o candelă târzie

Clipeşte-n vaier mut –
stea pentru mag.

Doar lacrima
povestea ei o ştie

Şi numai scaunul gol
rămas pribeag.

Mă-ntorc
fără să pot găsi vreun ţel

În iarna asta simplă
şi tăcută.

Pustiu se stinge
candela. Şi el

Din stele numai
tâmpla mi-o sărută.

[Em'sSoul]

   Ti-am mai spus cata liniste,pace,calm imi inspira poeziile tale?
        Continua asa....

[D3rb3d3u]

La cererea admiratorilor si fanilor, am ajuns la concluzia sa arunc aici o poesie...

Spre inima ta, care abia se vru-naltata
la doruri de iubire, cu vagi infiorari,
a sortii mana aspra dezlantuie deodata
o glata furibunda de crude intamplari.

Acei ce osanale-ti-naltau in zile bune,
cersind fara izbanda un semn de-nduiosare,
acum si-arata coltii, voind sa se razbune
pe vechea ta mandrie, acum, in noua-ti stare.

Dar eu bine stiu ca spre o iubire credincioasa,
ce te-a-nvatat sa-alungi orice dorinti profane,
poti trece, neatinsa de fierea odioasa.
Adesea in surasu-ti mai tremura un suspin!
Si doar pentru aceasta, in adancul inimii, pe Tine,
lovita, dar neinvinsa, te-ador si te admir!!!

[Lorelei]

Emilia, multumesc, intotdeauna cuvintele tale sunt pline de caldura.

D3rb3d3u, poezia ta e replica la ceea ce am scris eu? Fie ca da, fie ca nu, bun venit! Sper sa te mai citim aici (la Poezii de dragoste), si nu numai la cererea fanilor! 

[D3rb3d3u]

Lorelei..   

 Poezia nu e scrisa de mine...ci de Pirandello. A fost o tachinare....
 Nu intru in acest club, pentru ca nu pot sa ma ridic la inaltimea voastra, si e prea mare concurenta