astazi mi-e dor de casa. si mi-a fost si ieri si acum cateva zile. mi-e dor de ai mei, de iubirea mea, de caine si de toti prietenii mei normali la cap. evident, normali in anormalitatea lor si a mea, care pentru mine a devenit un soi de viata. toate raportandu-se la ceea ce simt alaturi de ei. si ma simt bine.
sed de vreo doua saptamani intr-un oras departe. clujul. fain oras, ca sa ma exprim in felul lor. poate ca este cel mai frumos oras din tara asta. e un oras linistit, unde oamenii in general sunt cumsecade. asta, bineinteles comparandu-i cu bucurestiul. bucurestenii sunt iuti si rai. m-am convins. partea rea este ca cei care vin in bucuresti, de oriunde ar fi ei de loc, se transorma in bucuresteni. orasul ii asimileaza, ei tind spre a se asimila.
vorbeam ieri cu o, sa-i spunem colega prin alianta, care afland ca mi-s in cluj, iar eu multumindu-i pentru ajutorul dat, imi spune, -nu-i bai, noi ardelenii ne intelegem altfel-, eu m-am simtit obligata sa-mi declin originea (adica nascuta, crescuta si traita in bucuresti), la care ea imi spune ca singura intrebare pe care si-a pus-o despre mine, a fost legata de absenta accentului meu. sincer m-am simtit tare bine ca am fost crezuta ardeleanca.
mi-e dor de casa, de familiaritatea intimitatii mele pe care am pierdut-o atunci cand am venit aici. acum ca stau sa ma gandesc, as muta totul la cluj, parinti, iubit, caine si prieteni. nu mi-e dor de bucuresti, mi-e dor de casa...
preivesc din calea turzii orasul, peste dealuri. ma intrebam aseara cum arata el vara. cu verde tot, de-aici, de sus...am zambit gandindu-ma ca la vara nu l-oi vedea. co-i fi plecata prin alte parti. si ma duce gandul ca o parte mica a sufletului meu va ramane in cluj. nu ma atasez de locuri. pentru ca sunt bucuresteanca si chiar daca imi place despre mine sa stiu ca nu sunt rea, sunt tare iute. deci nu ma atasez de locuri.
clujul insa are ceva aparte. iar acest ceva, nedescoperit inca de mine este legat de oameni. nu pot sa nu ii compar. ma lovesc mult de oameni si am ajuns sa incerc sa-i inteleg. oamenii sunt cei care creaza dezamagiri, mai abitir decat orice alt fel de generator de dezamagire. iar bucurestenii sunt in capul listei. stiam ca oamnii sunt rai, am vorbit de multe ori despre asta, dar acum mi-am dat seama ca exista si oameni buni. putini, ce-i drept.
mi-e dor de casa. mi-e tare dor. iar asta deriva tot din apropierea de oameni, din interactiunea mea cu ei. am plecat mult de acasa, in toata tarisoara asta. dar niciodata nu mi-a fost atat de acuta aceasta senzatie, de dor de acasa, cu tot ce presupune asta.
Subiect: DOR DE TINE... (Citit de 133666 ori)
