Ah, frunzele!

[Semiramis]

n-am cerut frunzelor mai mult, decat sa planga vremea ce trece printre noi. albastru sa-nfloreasca, dorind lumina lunii. caci primaveri renasc incepand de astazi si noi flori de roua ne punem in cununi.
frunzele acajou vor veni la toamna, Doamne cat mai este pana atunci...metamorfoza rara, cumplit de pretioasa...zambeste anotimp frumos, zambeste!
e atata liniste incat gandurile toate le aud. si gandurile tale...
primavara draga, albastra fii! ramai aici atat cat ti-este vremea, apoi ne-om re'ntalni noi iar...
iubire draga...

[Lorelei]

Intre pleoapa si iris exista un punct de fuga
in care se retrag toate frunzele lumii sa moara o vreme
primavara nu-i un anotimp tocmai rau pentru moarte
am sa dorm o vreme cu frunzele dintre pleoapa si iris
somn caprui aplecat peste ganduri
hibernare tacuta: a mea? a frunzelor?
ma voi risipi o vreme
suspendata in clipa ca in rama unei fotografii
somn de frunze desirate in punctul de fuga dintre pleoapa si iris.

[Semiramis]

am vazul capruiul si am rugat pleoapa sa nu se inchida o vreme...sa ma umplu de adancimea draga a amintirii uitate si regasite astazi intamplator. caci dor mi-a fost de primavara.
frunza murga plansa in ajun iti chema plecarea...mai stai!!!

[alexia]

                 Am deschis ochii... Trezita din somnul adanc, capruiul era verde, un verde crud, precum mugurii ce-au pocnit in zori... Astazi te vad pretutindeni, in fiecare frunza-pagina de album... Sa nu pleci, te rog... Sa nu-mi mai inchizi pleoapele!

[Semiramis]

ploaie de frunze, ploaie dementa de frunze strivite. atat a ramas dupa ce cai dezlantuiti, parte unicorni, parte pui de pegas cu aripi ceruite au fugit peste inchisa pleoapa-ti.
somn usor, caci ploua.

[Lorelei]

Se redesteapta frunzele sub tample
ca o poveste veche
risipite-n rotocoale lungi,
noian de frunze rotitoare
rascolind amintiri
despre zarzarii vechi
despre fluturi si despre toamna

duium se arunca frunzele
ametitor desenate in amintire
ca in rama unei fotografii.

[Semiramis]

am sa sparg geamul si am sa eliberez frunzele...cat de incatusate, cat de prea ascunse...rama am sa o rup.
se redesteapta ele, verzi si cu nervuri. plang a libertate.
lasa-le sa zboare!
mi-au povestit despre caii salbatici, cai ce alearga nestingheriti de furtuna. mi-au mai povestit despre mareea ce scalda nisipul nestiut. mi-au mai povestit de fluturii ce zburau aseara, inainte sa adorm.
ahh, frunzele.
vor rugini curand, vor fi ca pe vremea cand am zarit irisul caprui, ascuns de gele lungi si blonde.
frunzelor, tot va iubesc. poate-mi infloriti a nufar!

[alexia]

              Ploaia, o ploaie blândă, a sărutat frunzele în zori... Atât de multă viaţă încât mi s-a părut că aş fi o adiere. Am închis ochii şi m-au purtat frunzele prin sufletul meu. Nu era nimeni. Gol şi pustiu, învăluit într-o linişte verde...

[desdemona]

afara ploua de multa vreme...frunzele cad...de ce?poate pt ca in sufletul meu lacrimile nu mai seaca...si pt mine plang ingerii..plange natura...dati-mi voie sa cred asta...si totusi de ce ele..de ce frunzele...de ce sa cada...sa moara pt mine...eu sufar asa e drept..dar de ce natura sa fie fericita cand eu sufar...dar de ce nu?sa sufar eu pt ea...pt toti...si lacrimile nu se opresc..va rog nu mai plangeti...

[Semiramis]

frunzelor, toamna a venit. mult prea curand. sirena despletita a blonda unduire. tie nu ti-e dor? nu ti-e dor de toamna?

[Lorelei]

toamna noua
si totusi aceleasi povesti
aceleasi desirari de frunze
in ruginire albastra
inchid cercul peste an
cu frunze duium dansand printre randuri
se despletesc frunzele
peste noi unduiri
peste vechi regrete
peste nemarginirea cuprinsa in clipa
frunzele, ah, frunzele
tipa din nou frunzele din vechile jinduri
dar noi... le-am uitat

[Semiramis]

nu le-am uitat sirena. tot acajou raman, prinse in cate un fuior de doruri. le mai tin minte. nici tu nu le-ai uitat!
dezlantuite vor pleca fuior nebun de soapte, la fel de capricioase ca acum un an. hai sa le prindem si sa le mai tinem o vreme.

[Lorelei]

Descatusate frunze stapanesc peste doruri
furtuni de ganduri rascolesc toate frunzele lumii
se indeasa, plang, danseaza,
se rasfata frunzele in toamna
pulseaza mai verde decat inima mea
daca se poate
le strang pe toate buchet
si le presez ca amintire despre noi
intr-o carte mica
si pierduta printre miile de carti
din biblioteca.

[Semiramis]

frunze...reinventate inca o data pentru noi, doar pentru noi, se rascolesc pe vanturi trezite din visuri. si poarta cu ele si doruri si iubiri mai vechi, praf de pusca, sclipiri de argint si cate altele mai poarta!
frunzele vor rugini peste o vreme. iubirea se va invechi, sa va matui si saruturile se vor pierde in amitiri ce fac pe cei mai tineri sa zambeasca...
inchide ochii si acopera-i cu frunze...mai dormi o vreme!

[cv]

Ah, frunzele...
doar frunzele
se despart
de viata
dansand