Frunze şi amintiri ... Mariana Eftimie Kabbout
"Sub miile de frunze de castani
Ce au cazut pe-aleile pierdute
Simt paşii tai pierduţi , trişti printre ani,
Plini de-amintiri de care mi-a fost dor
Prea multe clipe dragi ascunde timpul
Ce-a-nchis în el iubirile trecute
Pastrez numai ce-a fost frumos în minte
Şi cu aripi de înger ma înalţ şi zbor...
Castanii-au plâns cu frunze înroşite
În parcul ce-a pastrat povestea noastra
Paşesc cu teama-n clipe -mbatrânite
Şi ma aşez pe-o banca sa respir
Parfumul tau îmi da şi azi târcoale
Iar ochii tai nascuţi din marea-albastra
Trimit un zâmbet cald sa îmi aline
Tristeţea ce m-arunca în delir... "
Intr-adevar e ianuarie , nici urma de frunze ... numai in sufletul meu se astern , una cate una , frunzele amintirilor ce le-am uitat prea curand ... la care ma intorc numai in primavara nostalgiei mele cand mi-e dor sa inchid ochii , sa las un zambet sa-mi picteze chipul la amintirea clipelor de aur ingropate in trecut ... acel trecut atat de ireversibil pentru noi ... Si cand visez mai frumos ma pomenesc ca prezentul imi trage o palma ... Trezeste-te fetito ! Ce a fost a fost si nu are cum sa mai fie ... hai , hai , stii lectia ... capu' sus , privirea inainte , ia-ti viata in piept si doveste-i ca esti mai tare ! Dap ... n-am alta optiune asa ca imi strang frunzele amintirilor mele cu teama sa nu le strivesc si le dosesc intr-un colt de suflet sa nu-mi stea in drum ... Din cand in cand , in nopti tarzii cu inima stransa voi trimite un gand spre voi
... frunze de amintiri ... sa va spuna ca astept sa reveniti la viata in alte primaveri ! ...