Ah, frunzele!

[Semiramis]

sirena, despletire blonda...mi-ai spus ca or sa ma omoare frunzele astea...e adevarat, martir voi fi pe rugul patemilor ce ma impresoara...ce am? nu stiu.
frunze nebune, ce nu se mai opresc din caderea ce mi-au sortit-o...sirena AJUTA-MA!!!!
imi vorbesc toate de fuga nebuna si fara oprire, fara tel, catre nemurirea mea. ma-ncanta, sunt sub vraja...ahhhh...e haos...de-asta ma imbie. acuma stiu...le las sa zboare desperecheate...si eu 'lunec cu ele...fara odihna, in culori nebune...fugi-voi in amurg, poate le prind tacerea...mai lasa-ma sirena, sa le ascult!

[Lorelei]

frunze... în păr şi pe braţe
rugină şi soare şi câmp proaspăt cosit...
prinde-ţi frunze pe tâmple
monalisă cu zâmbet de ceaţă
le-auzi? ah, frunze!
se scutură somnul de vise
le vezi? ah, frunze!
destrămare măsurată în frunze duium
le simţi? ah, frunze!
în irişi albaştri se scutură nebun
frunzele toamnei asteia desperecheate şi
nebune, nebune, nebune...




ufff... semiramida draga, s-or mai potoli si frunzele astea... de-acum poate numai ace de brad...

[Fiul_Ploii]

Era frumos cerul.
Erau departe norii.
Indragostitii se indepartasera.
Maturatorul mai scuturase un copac.

Cadeau frunzele toamnei. Cu sau fara vrere. La fiece adiere, copacul isi daruia frunzele una cate una, de parca si le smulgea din inima.

Strada era troienita de frunze. Frunze ingalbenite. Vestigiu al zilelor frumoase, ele acopereau pietrele reci cu amintiri.
Toamna era pe sfarsite. Fericirea parea pe sfarsite.
Frunzele erau pe sfarsite.
Era frumos cerul.
Chiar cand isi cerea iertare, tot frumos era cerul.
Erau frumosi norii.


 

[dorugeorgel]

frunze tinere ce mor
de-al dragostei fior,
din crengi se-aruncă,
se sinucid de dor,
se intorc in ţărna muma,
al vieţii izvor...

[Semiramis]

AHHHH, FRUNZELE!!!!
cu dor nebun ma cheama...si ma mai pot opri eu acum din magia ce ma impresoara? mi-au adus aminte...ma cheama, ma cheama!!!opreste-le stigarea ruginie ce albastrul irisilor incetosat mi-l trage...ahhh, toate frunzele astea...
tu, sirena pierduta in mare, ce stii sa canti cu voce de vant...spune-mi ce doruri te apasa si unde vrei sa fugi din apa?
oooo, sirena, scumpa despletire, ma frangi cu gandul frunzelor scuturate...mi-ai soptit in ceata sa ma trezesc, dar mai vreau eu oare...ma chinui bust de femeie, sculptura marmoreana...imi ucizi cugetul...ia-mi frunzele...sau nu!!! lasa-mi-le! si pierde-mi-le in ceata!!!!!

[Semiramis]

intr-adevar, frumos e cerul, si norii ce limpezi imi par, acum cand frunzele nebunele s-au oprit din cadere...e trist cerul, uite ca ploua...si uda covorul de sub picioarele mele si nu mai lasa frunzele sa fuga...frunzele mele de mesteceni pline fiecare cu cate o amintire...pana cand vor sta ele jos? le lasi sa plece, fiu de ploaie?

[dorugeorgel]

Era odată un copac... un copac minunat... şi copacul avea doar două frunze... două frunze tinere, de un verde crud... două frunze vesele şi fericite, jucăuşe şi cuminţi... pline de viaţă... erau bucuria cea mai de preţ a copacului... erau "averea" lui... şi copacul era fericit...
Într-o zi am visat că acel copac o să îşi piardă o frunză... dar nu i-am spus... mi-a fost teamă...
Dar într-o zi... s-a iscat de nicăieri... un vânt puternic... care a smuls una din frunze... şi a aruncat-o în neant... şi frunza s-a uscat... a pierit... a devenit fiinţă întru nefiinţă... sau poate a ajuns un Înger... Şi toţi copacii au plâns... numai copacul nu a plâns... nu a plâns de faţă cu ceilalţi copaci... plângea numai când nu îl vedeau ceilalţi... plângea de unul singur... îşi plângea, deznădăjduit, frunza pierdută...
Şi odată a plâns de faţă cu mine... şi i-am sărutat lacrimile... erau lacrimi amare... lacrimile unui copac care şi-a pierdut o frunză înainte de vreme... şi i-am gustat durerea... şi i-am simţit suferinţa...

[Semiramis]

mi-as dori sa fiu vantul, sa redau copacului frunza pierduta. sa-i culeg mai apoi fericirea raza de raza, suras de suras si cantec de cantec. am sa cer Raiului frunza inapoi, sa nu mai fie Inger, sa mai poposeasca o vreme aici, cu noi. si plansul copacilor sa nu se mai auda, caci ma doare.

[dorugeorgel]

Draga Semiramis, ai mare grija ce iti doresti...

[Semiramis]

stiu doru, pentru ca s-ar putea sa se intample...

[alexia]

Pe-aceleaşi cărări
alţi paşi –
răfuieli
de frunze uscate
şi nostalgii
împletind
busuiocul
pentru noaptea
de Sfântul Andrei.
Strigoii bântuind
Trecutul
Şi-aceeaşi horă
între Rai şi Iad;
doar muzica diferă
şi instrumentele
măsurând
anotimpuri.

[Lorelei]

Pe alte carari
aceiasi pasi
frunze acajou
si obsesia amintirilor
despletind
promisiuni
pentru oricare noapte din an.
Prezentul
si o alta hora
intre ieri si maine
doar frunzele sunt altele
ah, frunzele...
masurand anotimpurile
inimii.

[Semiramis]

promisiuni nepromise, anotimpuri netrecute, frunze imprastiate prin diminetile mele...ahh, frunze despletite. toate imi inabusesc pasii pirduti intr-un colt de basm. in care zmeii au uitat sa mai vina. frunze cu ochi rosii ma privesc de sub crengile vietii ce-mi trece, necunoscutul din mine abia de-l mai pot tine inlantuit. soarele imi picura printre degete si se asterne tacut, parsiv pe pietrisul aleii din parc.
frunze necunoscute, intr-adevar altele decat ieri, ma impresoara rugandu-ma sa le ador...obsesiv de dureroase si noi. as ramane fidela celor de ieri...dar unde sunt ele, ce ploaie cruda mi le-a zburat catre crepusuli...din care curcubeul a fost fortat sa plece? imi vreau curcubeul inapoi!

[Lorelei]

frunze acajou

despletitele frunze acajou...
spre taramuri de ceata
le impletesc in margini de gand
si le desfac si le arunc
in ploaie de stele-soroace
stele acajou purtatoare de noroc
cazatoare si iar urcatoare pe bolta
in chip de frunze...
frunze acajou...

[Semiramis]

frunze acajou, pline de vicii, imbracate in rochii de seara imi colinda visele in cautarea altor victime...imi sustin sentimentele ravasindu-le cu patimi ascunse.
frunze blonde, pline de iubire, purtand straie de mirese iti soptesc de obligatii ranindu-ti privirea...iti imping nebunia dincolo de cuvinte mocnite.
ahh, frunzele astea roscate si balaie, sa le lasam sa fuga cu vantul! priveste-le cum zboara!