Uite ce cred eu despre "problema" ta , de multe ori intr-o familie pentru unul sau amandoi parintii ,copii sunt cel mai important aspect pe lumea asta, psihologic ei au o insemnatate imensa reprezentand in acelasi timp atat continuitatea parintilor pe lumea asta , idealurilor lor , rezultatul dragostei dintre ei si multe , multe altele . Ei, atunci sa nu te miri, ca sunt cateodata excesiv de protectivi asa cum este cazul tau , sunt sigur ca mama ta iti vrea numai binele dar eu cred ca aici trebuie lucrat , trebuie sa ii areti mamei tale ca si tu iti vrei binele la fel de mult ca si ia, incearca sa ii dovedesti ca te cunosti tu pe tine suficient de bine incat sa realizezi ce se intampla , poarta o discutie f. serioasa cu ea prin care ferm dar civilizat sa demonstrezi ca relatia ta cu baiatul asta nu tine de ea ci de tine si mai mult prin interventiile ei nedorite nu face altceva decat sa te oblige sa minti (poti f. putin nota) , si sa te ascunzi ceea o va face pe mama ta sa piarda si mai mult controlul, de asemenea incearca si ii amintesti mamei tale ca asta e firea lucrurilor si chiar dac ea iti vrea numai binele realizeaza exact opusul .
Nu lua masuri extreme (fuga de acasa sau mai stiu eu alte nebunii de genul ) , asta nu face altceva decat sa demonstreze parintilor tai ca nu esti suficient de matura, aceste conflicte (care sunt de altfel normale ) trebuie duse cu multa inteligenta pentru ca nu uita ca sa impaci si capra si varza trebuie sa cunosti doua limbi
Bafta mare B.A