Un an, o zi sau efemera clipă…
E de ajuns ca timpul să bată doar dintr-o aripă
Şi toate-s pulbere-aruncată-n vânt
Se nasc, apoi dispar în fărâmat avânt.
Dar unde fug, unde dispar
Momentele trecute în zadar?
Unde se scurge esenţa dulce a vieţii?
De ce se trece frumoasa floare-a tinereţii?
Ce sens există în creare
Odată ce fiinţa inevitabil moare?
De ce nu vrem, cu voluptate-a prinde
Mâna pe care viitorul, cu mărinimie ne-o întinde?
Ce păcat că nu-ncercăm măcar o dată a pătrunde
Cu mintea, ce destinu-ascunde!
Subiect: Meditaţie în bătaia timpului (Citit de 1544 ori)