CURIOZITATE
Umblu în vârful picioarelor
să n-o deranjez.
În sufragerie am stat nemişcat
între fereastră şi trandafirii japonezi -
pomii care-mi sprijină tavanul
şi mă apără de prea mult soare,
când lucrez la PC.
Şi-am tăcut ore întregi.
Dacă mă întrebaţi câte ore am stat nemişcat
nu vă pot răspunde
pentru că n-am ridicat privirea spre pendulă,
dar nici la ceasul de la mână nu m-am uitat,
să nu cumva să mă mişc,
să mişc aerul,
ca-n felul ăsta să-mi trădez prezenţa.
Am vrut să se creadă că n-am venit din oraş…
În bucătărie m-am pitit sub masă
şi-am făcut exerciţii de nerespiraţie.
Acolo ştiu că n-am respirat două ore şi-un sfert.
Şi tot aşa, am făcut-o special,
să se creadă că nu sunt acasă,
că nu mai sunt…
Vă văd în ochi nedumerirea-săgeată
luându-şi zborul spre mine:
“Ce-ai păţit, omule?”
“Nimic. Păi, ce-aţi fi vrut să păţesc?
În fond, omu-n casa lui…
Şi totuşi, iată că simt nevoia să mă confesez
pentru că-altfel pleznesc sau o iau razna:
Sufăr cumplit de boala curiozităţii!
Vreau să văd
cum şi cu cine-şi petrece vremea,
în lipsa mea,
singurătatea!”